Lasa-ma sa plang, e tot ce imi doresc acum.
Am avut o zi agitata, plina de oameni care nu au fost pe lungimea mea de unda si au reusit sa ma faca sa imi ies din pepeni... intr-un fel dau vina pe irascibilitatea pe care o am in ultima perioada, insa consider ca am avut si eu partea mea de adevar si dreptate.
Am plans ca un copil, am incercat sa imi sterg lacrimile discret...sa nu fiu vazuta, insa am simtit cand m-a privit si a schimbat traseul ... am mers la locul nostru si m-a imbratisat in timp ce plangeam. Se uita la mine si ma intreba ce am patit. Isi dorea sa ma ajute, sa ii spun ceva...orice.
Nu e prima data cand ma descarc de tensiunea ce m-a lovit brusc si nu stie cum sa reactioneze. E atat de grijuliu si temator in acelasi timp.
Sunt bine...acum.
miercuri, iulie 17, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Some people become memories. Some become lessons. And a few become forever. 🤍 Where simple lines speak the deepest feelings
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: