Lasa-ma sa plang, e tot ce imi doresc acum.
Am avut o zi agitata, plina de oameni care nu au fost pe lungimea mea de unda si au reusit sa ma faca sa imi ies din pepeni... intr-un fel dau vina pe irascibilitatea pe care o am in ultima perioada, insa consider ca am avut si eu partea mea de adevar si dreptate.
Am plans ca un copil, am incercat sa imi sterg lacrimile discret...sa nu fiu vazuta, insa am simtit cand m-a privit si a schimbat traseul ... am mers la locul nostru si m-a imbratisat in timp ce plangeam. Se uita la mine si ma intreba ce am patit. Isi dorea sa ma ajute, sa ii spun ceva...orice.
Nu e prima data cand ma descarc de tensiunea ce m-a lovit brusc si nu stie cum sa reactioneze. E atat de grijuliu si temator in acelasi timp.
Sunt bine...acum.
miercuri, iulie 17, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: