Picatura cu picatura

Adesea imi spun sa las de la mine, sa fiu eu omul bun care iarta si nu spune ce gandeste, ca poate ma pripesc si regret. Prefer sa tin in mine ceea ce ma doare, sa ma macin in interior si sa iert.
Astazi am avut o zi frumoasa, asta pana cand sa mi se arunce in fata o rautate gratuita.
Sunt "sacul de box" doar pentru cei ce stiu sa fie la randul lor pentru mine....sa ne varsam nervii si supararile reciproc, ca la o tragere de linie sa nu existe suparari din nici o parte.
Dar, nu accept...defapt nu mai accept sa mi se spuna cuvinte dure daca nu au nici o legatura cu mine sau comportamentul meu.
Am rabufnit, am tacut dar am pus stop in interiorul meu. A fost picatura chinezeasca. O sa fiu rece de acum inainte cu aceasta persoana. Se pare ca bunatatea mea ia sfarsit, daca este inteleasa ca un pres pe care te stergi ori de cate ori te murdaresti.
Dar lasant lucrurile acestea urate, vreau sa mentionez ca am cunoscut doi oameni speciali, bucatari si zambitori. Sunt mandra de acest lucru, caci ei sunt oameni publici.
Am zambit constat, chiar si atunci cand eram suparata....mai ales pentru ca omul drag a fost langa mine.
Mii de imbratisari!