Duminica gri

Ma simt obosita. Am dormit la fel ca si pana acum, insa grijile si sentimentele nu m-au lasat sa ma odihnesc in adevaratul sens al cuvantului. Ma gandeam la ceea ce am trait ... la noi si la ei.
Mi-as fi dorit sa ma trezesc langa tine, sa ma iei in brate si sa imi spui ca toate lucrurile urate de care imi este teama sunt doar cosmaruri ce nu isi vor face loc in viata noastra.
 Chiar daca am avut o dispozitie proasta, in care nu imi venea sa zambesc, sa rad si nici macar sama prefac ca imi este bine... cu toate astea atunci cand te priveam inima imi tresarea si ma facea sa iti zambesc doar tie si sa iti caut imbratisarea.
Nu stiu daca starea mea este cauzata de faptul ca imi doream sa imi petrec ziua doar cu tine, lucru ce nu a fost posibil...sau micul virus vrea sa ma invenineze cu raceala; Cert este ca n-am fost in apele mele.
Si acum in timp ce scriu, imi vine sa ma ghemuiesc in pat si sa inchid ochi...imi este prea greu sa fac ceva constructiv