Reuniunea de clasa am ratat-o in mod voit. Am preferat sa imi vad de treburile casnice pe care trebuie sa le faca cineva...si cum cel mai bine este sa le faci cu mana ta,asa ca m-am oferit voluntar sa fac asta.
Soarele stralucea atat de frumos, era cald si totul mergea intr-un ritm energic si pozitiv.
Am pus mana pe telefon siam stabilit o plimbare prin parcuri Bucurestene. Imi era dor sa merg mult, sa vad agitatia oamenilor si sa simt aerul parcului inflorit.
Am trecut pe acasa sa ma schimb, dupa care am plecat sa jucam carti.
A fost o seara simpatica. Multe intamplari, reactii si amintiri.
Intreaga zi am simtit fluturasi in stomac si starea aceea pe care o au indragostitii, cand iti vine sa iti privesti jumatatea, sa ii zambesti si sa ii transmiti semne discrete pe care doar voi le intelegeti si sa plutesti intr-o lume ireal de frumoasa.
sâmbătă, aprilie 06, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: