Marti si racoare

Daca ar fi sa fac o scurta analiza pentru ceea ce am facut si simtit in aceasta zi de primavara, cand vantul mi-a lovit cu putere buzele si obrajii, cand soarele a zambit pe cer si norii s-au jucat formand diverse imagini ... eh, a fost o zi buna, chiar acceptabil de buna.
M-am apucat de gradinarit. Imi amintesc ca am mai avut un an in care am fost la fel de pornita pe plantat si udat, iar atunci cand rasadurile au inceput sa creasca eram asa de mandra, de parca imi cresteau copilasii.
E un fel de a vedea ca munca mea nu este in zadar si de ce nu, fac si miscare in acelasi timp. Imi pare rau ca s-a "manifestat" iar durerea genunchiului meu. Incerc sa tin in frau cat de mult pot... nici nu imi amintesc de cat timp suport durerile acestea ce imi apar cand imi este lumea mai draga.
Ca tot spuneam de "drag", astazi am zambit mai mult, am vrut sa calmez sufletul meu si sa ii acord sentimente de care are nevoie pentru a simtii fericirea cu care se hraneste ca sa traiasca armonios.
Inca nu este totul asa cum imi doream, dar nu puteam sa mut muntii peste noapte. Poate maine o sa fie si mai bine...cel putin eu asa mi-am propus, dar in viata nu pot sa fac anumite lucruri doar de capul meu.
Sunt putin confuza, ce-i drept nu m-am gandit niciodata cat de mult pun pret pe anumite prioritati, insa... ar cam fi cazul sa o fac, si sa nu las nemultumirile sa imi acapareze gandurile si sa ma intunece cu negativism.
Sincer, nu vreau sa mai dau din casa, consider ca am gresit, am pus putin viata pe tapet si uneori ajunge sa fie un subiect monden. Cu cat sunt mai rezervata si retinuta cu atat o sa imi fie mai bine. Uneori si cuvintele si intrebarile celorlalti ma hraneau cu venin si suparari trecatoare. Eu puteam sa suport mai usor anumite gesturi, insa cand cineva imi tranteste fara perdea anumite cuvinte, parca durerea mea se intensifica si este mai greu de suportat.