Singuratate

Ma simt singura. Intreaga zi am avut o stare nedefinita, priveam spre viitor dar eram oprita intr-un prezent gol. Am incercat sa ma las inconjurata de oameni, sa le las usa sufletului deschisa si sa ma faca sa imi revin, insa...rezultatul a intarziat sa apara in interiorul meu.
 M-am uitat la meci si nu puteam sa inteleg nimic, oamenii care alergau pe teren imi aminteau de dureri pe care le cicatrizasem si incepusera sa se vindece, dar o lovitura ma face sa resimt iar durerea.
Imi propun sa ma odihnesc mai mult si maine sa fac eu in asa fel incat sa nu ma mai canalizez pe oamenii care vin si pleaca fara sa intelegi de ce...mai ales cand apar pe nepusa masa si iti schimba viata, te fac sa le oferi timpul tau, sa ii doresti in preajma ta si cand totul pare mai sudat ca niciodata, dispar si viata ti se da peste cap. Oare oamenii astia folosesc detector pentru stari? Nu-mi explic de ce apar atunci cand consideri ca au plecat si nu mai ai nimic de impatit cu ei, parca o fac intentionat sa iti dea fiori si sa te lase gol de sentimente in secunda doi. Oamenii astia au si o calitate, sunt imprevizibili si asta ne inmoaie sufleteste, niciodata nu putem sa spunem ca suntem pregatiti de ceva anume din partea lor..si ne surprind, atat negativ cat si placut.

Ajung sa cred ca acest blog ti-a apartinut fara sa imi dau seama...caci ma trezesc ca vorbesc despre tine si nu stiu cum sa ma opresc...esti inca viu aici, undega in postarile verzi.

Ar trebui sa invat sa traiesc mai intens momentul. caci maine poate sa dispara si omul acesta si sa imi para rau ca n-am profitat si n-am invatat sa il cunosc mai mult.
Las sfarsitul de saptamana sa isi puna amprenta pe mine, acum nu mai gandesc, e totul scrum.