Dupa razboi multi viteji se arata. Sincer, preferam sa aud o fraza precum "Imi pare rau." sau mai bine nu imi spunea nimic. Jocul de cuvinte si scuzele nefondate m-au facut sa ma simt eu jenata de minciunile ce mi se aduceau rand pe rand ... nu isi mai aveau rostul, era suficienta o tacere si as fi trecut peste acest subiect. Dar acum, minciuna doare si rascoleste mai mult.
Saptamana ce se incheie a fost impartita pentru mine pe doua planuri.. unul legat de o persoana de genul feminin care m-a ranit...si cealalta persoana este defapt un om special care mi-a uns ranile cu creme si a avut grija de mine sa ma ridic.
Nu as putea sa trag o concluzie ce m-a marcat mai mult...caci lucrurile negative diminueaza din bucuria celorlalte sentimente.
Ma las mult afectata de oameni, nu pot sa fiu indiferenta si rea, desi uneori trebuie.
Oricum, cinva in mod indirect m-a razbunat. Mi-a adus un zambet pe chip si o tristete in acelasi timp...insa zambetul a persistat mai mult. Simteam ca a fost sarea ce a condimentat mancarea si m-a facut sa imi revin.
Pun punct. Saptamana asta m-a obosit tare!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: