Astazi mi-am petrecut ziua intre cele doua pasiuni ale mele din prezent: Bucataria si Sentimentele interioare.
Uneori am senzatia ca lucrurile merg intr-un ritm alert si ca eu sunt deja bine impamantenita in aceasta relatie... cel putin asa ma face sa ma simt. Nu spun ca este o stare care imi displace... e ceva nou care ma ademeneste si ma face sa ma simt sigura pe mine, pe noi.
Ador cand se comporta ca si cum suntem un cuplu bine sudat si afisam totul cu degajament. Hmmz, chiar totul este bine intre noi si lucrurile sunt perfect normale. Nu stiu ce sa cred...ma cam sperie timpul pe care l-am petrecut impreuna si mi se pare ireal, dar frumos.
Il priveam astazi printre lacrimi si nu puteam sa inteleg de ce tine el la mine...sunt o copila ce se exteriorizeaza usor si nu am multe de oferit. Nu sunt nici macar draguta si nu am nici un statut social bine definit.
Sa nu credeti ca el m-a facut sa plang, dimpotriva el mi-a fost alaturi si incerca sa ma faca sa zambesc si sa rad...problema mea a fost un esec din cuptor. Nu am mai patit niciodata asa ceva, dar "toate au un inceput" iar in cazul acesta si un sfarsit. Stiu ca puteam mai mult, mi-am demonstrat-o de nenumarate ori...astazi nu a fost sa fie si ma doare cel mai tare ca simt ca am decazut.
El sustine ca i se putea intampla oricui, si ca totul este remediabil... dar ceea ce ma doare in interiorul meu nu o sa schimbe nimeni.
Aceasta experienta a fost ca un test pe care nu il doream, dar care mi-a prins bine. Am observat cat de mult vrea omul acesta sa ma vada vesela. Imi stergea lacrimile,ma saruta cuminte, ma imbratisa si imi spunea cuvinte potrivite.
Cum sa nu ma simt fericita langa el? Imi spunea astazi ca nu ii place sa ma vada suparata, vrea sa ma faca sa uit de probleme si sa zambesc ca imi sta asa de bine cand sunt vesela.
Are ceva ce ma atrage ca un magnet.
P.s.: TFP.
Uneori am senzatia ca lucrurile merg intr-un ritm alert si ca eu sunt deja bine impamantenita in aceasta relatie... cel putin asa ma face sa ma simt. Nu spun ca este o stare care imi displace... e ceva nou care ma ademeneste si ma face sa ma simt sigura pe mine, pe noi.
Ador cand se comporta ca si cum suntem un cuplu bine sudat si afisam totul cu degajament. Hmmz, chiar totul este bine intre noi si lucrurile sunt perfect normale. Nu stiu ce sa cred...ma cam sperie timpul pe care l-am petrecut impreuna si mi se pare ireal, dar frumos.
Il priveam astazi printre lacrimi si nu puteam sa inteleg de ce tine el la mine...sunt o copila ce se exteriorizeaza usor si nu am multe de oferit. Nu sunt nici macar draguta si nu am nici un statut social bine definit.
Sa nu credeti ca el m-a facut sa plang, dimpotriva el mi-a fost alaturi si incerca sa ma faca sa zambesc si sa rad...problema mea a fost un esec din cuptor. Nu am mai patit niciodata asa ceva, dar "toate au un inceput" iar in cazul acesta si un sfarsit. Stiu ca puteam mai mult, mi-am demonstrat-o de nenumarate ori...astazi nu a fost sa fie si ma doare cel mai tare ca simt ca am decazut.
El sustine ca i se putea intampla oricui, si ca totul este remediabil... dar ceea ce ma doare in interiorul meu nu o sa schimbe nimeni.
Aceasta experienta a fost ca un test pe care nu il doream, dar care mi-a prins bine. Am observat cat de mult vrea omul acesta sa ma vada vesela. Imi stergea lacrimile,ma saruta cuminte, ma imbratisa si imi spunea cuvinte potrivite.
Cum sa nu ma simt fericita langa el? Imi spunea astazi ca nu ii place sa ma vada suparata, vrea sa ma faca sa uit de probleme si sa zambesc ca imi sta asa de bine cand sunt vesela.
Are ceva ce ma atrage ca un magnet.
P.s.: TFP.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: