Sunt bine! Am reusit sa ma simt intr-un fel special, sa ma bucur de fiecare moment si sa plutesc. Am ras, am dansat, am privit, am gatit si am zburat pe culmi inalte.
A fost o vreme minunata. Soare, ciripit de pasarele, elan muncitoresc, distractie multa si companie placuta.
Ma gandeam de cateva zile la un sentiment special, insa imi este teama sa vorbesc despre el...e ca si cum pierzi ceva si cand redescoperi acest lucru, iti doresti sa il pastrezi cu atentie sa nu pierzi iar, asa ca ajungi sa nu il mai misti din loc. Ma rog, ideea pe aici se invarte, cand resimti ceva batai de inima si sclipiri de priviri...iti amintesti de trecut, de momente speciale si teama revine: sa nu fie prea devreme, sa nu fie prea brutal, sa nu fie altceva...si uite asa trec clipe pretioase.
Cele cinci cuvinte ma fac inca sa rad...cred ca au fost cele ce mi-au facut ziua unica.
Sper ca nu ma voi trezi maine dimineata din acest vis...ma simt prea bine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: