Nu stiu cat cunoasteti traditia sau cum este interpretata in zona de unde va aveti originea...insa aici, de unde scriu eu, este o datina legata de inceputul primaverii si de cele noua babe.
Eu in fiecare an vreau sa cred ca "baba" mea este pe data de trei martie. Astazi aceasta zi a fost frumoasa, calduroasa, insorita, senina si speciala.
Mi-am luat portia de plimbare, soare, vorbe sincere, sentimente, priviti calde si zambete strengare.
Pe zi ce trece imi iau inima in dinti si spun ceea ce simt. Vreau sa fiu sigura de ceea ce am, sa vorbesc si sa gasesc echilibrul necesar. Cu teama si incertitudini nu o sa ajung nicaieri.
Am reusit sa ma intimidez iar, sa inrosesc, sa pic pe ganduri dulci si sa declar ca imi este teama de ziua ce urmeaza.... vreau sa traiesc acest "acum" cat mai mult. Vreau sa elucidez misterul "narcisismul intruchipat" - ah, ce ciudat suna, insa in mintea mea totul are sens.
Inchid ochii si imi vine sa zambesc, imi amintesc de momente frumoase si imi vine sa nu mai deschid ochii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: