Povesti

Uneori mi-as dori sa intru in mintea oamenilor, sa inteleg ce se petrece in cutia lor plina de motorase...insa stiu ca nu este posibil, asa ca ma multumesc cu ceea ce pot sa deslusesc de la distanta.
Astazi intamplarile m-au lasat confuza. Se aduna iar prea multe sentimente, prea multe gesturi neintelese si un dor nebun sa fug in bratele omului drag...parca a trecut o eternitate de cand nu l-am mai intalnit, asa de confuza ma simt.
In jurul meu este plin de tristete si eu vreau/incerc sa ii ajut pe cei dragi, sa le ofer suportul moral pe care pot, insa uneori lupta cu morile de vant este mai grea decat mi-am imaginat. Cuvintele pe care ti le ofera o persoana trista sunt adesea mai dureroase ca o lovitura frontala.
Ma gandesc daca si eu am fost asa de oarba, dificila si incapatanata cand ceilalti au incercat sa imi deschida ochii si sa imi arate ca drumul pe care mergeam eu nu mai era pavat cu flori colorate, ci deja devenise un camp plin de praf si uscaturi. Oare am mers mult pe aratura?
 Nu stiu daca ajuta, dar... nu mai vreau sa spun nimic, am vazut prea multe si am incercat sa iau valul pe ochii oamenilor, insa pana nu se lovesc singuri de prag si pereti, nu vor intelege ca puteau sa evite durerea. E viata lor, si alegerea pe care o fac vis-a-vis de inima le apartine.
Nu pot sa mai las pe plan secund viata mea, simt ca nu e drept. Am mai spus-o si ma repet... am vazut clar ca ei nu as fi facut asta pentru mine. Egoism, e tot ce simt acum pentru aceste persoane. Daca mi-ar fi fost vazute macar eforturile si apreciate durerile din zilele in care refuzam o seara placuta pentru a petrece una in compania oamenilor suferinzi... nu vreau sa mi se multumeasca si nici sa mi se ridice statuie...e omenesc si prietenesc ceea ce fac eu, insa pana cand? In ritmul asta in cateva saptamani risc sa ajung eu in locul lor...si cum m-au avertizat deja ca ei nu ar lasa propria viata pe plan secund pentru un prieten....cred ca e cazul sa fug cat mai pot spre bretele ce ma asteapta deschise.

P.S. Saptamana aceasta vreau liniste!
Imi pare rau daca par insensibila, insa sunt lucruri despre care imi este greu sa povestesc...detalii ce ar face ca totul sa prinda contur si sa capete sens. Poate intr-o zi o sa scriu mai detaliat...acum vreau doar sa mi se respecte timpul .