Sentimente

Astazi este Sambata. M-am trezit cu gandul sa prepar ceva dulce. Am invitati la mine acasa peste cateva ore, nu neaparat ca vreau sa ii impresionez, insa consider ca o gazda buna trebuie sa aiba tot ce ii trebuie si sa le arate invitatilor ca s-a gandit la ei si ca i-a asteptat cu bratele deschise. 

Totul este gata, mai am nevoie de oamenii dragi si de atmosfera. Privesc spre ceas...incep sa devin stresata si sa ma gandesc ca fara cineva alaturi de mine nu o sa fiu capabila sa mentin o stare de "agitatie placuta". 
Cand eram mica spuneam ca mie imi place sa fiu musafir. Sa bat la usa, sa mi se deschida, sa se poarte cineva frumos cu mine, radem, glumim si cand doresc sa spun politicos cuvintele de ramas bun si multumiri si plec fara sa fiu nevoita sa strang sau sa spal vase. 
Timpul m-a invatat sa fiu si gazda si musafir. Recunosc, oboseala e mai intensa cand stii ca urmeaza un eveniment, cel putin eu vreau ca totul sa fie bine si sunt atenta la detalii. 

Lucruri imprevizibile apar, insa am stiut sa le tin piept si consider ca am fost cat se poate de diplomata. 
Imi pare rau doar pentru faptul ca oamenii nu au uneori cei sapte ani de acasa, insa aici nu mai este problema mea...nu am cum sa ii educ si nici nu vreau asta. Daca ei se simt bine in nesimtirea lor, ii las sa o faca. 
Eu doar mi-am expus punctul de vedere si am pus punct.
Le multumesc celor ce stiu sa fie oameni si au un bagaj de educatie si bun simt.