Viata ca un joc

Oftez, am reusit sa plang iar cu lacrimi ce imi rupeau sufletul in bucati mici si multe. Nu sunt buna la construit puzzle...privesc spre niceieri si nu ma regasesc, sunt sfaramata de cuvinte.
Simt ca in urma mea se naste un domino, se inlantuiesc problemele si nu gasesc rezolvarea potrivita. O solutie pe hartie exista, dar nu pot sa o pun in practica, asa ca acum menirea mea este sa fac o magie si sa raman cu cat mai putine probleme;
Adevarul este ca ma simt prost, imi este rusine, jena si am o stare de dezamagire.
Daca ar fi sa vad o parte stralucita si frumoasa ar fi vorba despre un sacrificiu important pe care o persoana este dispusa sa il faca pentru mine. Un gest pe care il apreciez enorm, dar pe care nu as vrea sa il faca... Consider ca nu trebuie sa se sacrifice nimeni pentru mine.
Am primit un semn ca omul asta tine la mine si trebuie sa las garda jos si sa il imbratisez acum  cat este langa mine. Nu imi mai fac planuri pe termen lung... vreau sa profit de clipa de acum.
Oh, fluturasii nu imi dau pace, cred ca trebuie sa ii trimit la somn pana maine.