Plang de ciuda, suparare si dezamagire. S-au adunat multe sentimente amestecate in sufletul meu. Nu vreau sa dramatizez, insa ma simt oaia neagra a familiei, parca orice as face nu este suficient de bun sa primesc si aprecieri.
Oare chiar nu fac nimic bun...sau ceea ce fac nu se ridica la asteptarile lor?
Ma simt singura... desi sunt oameni langa mine care imi ofera umarul lor sa plang, dar in interior ma simt goala de sentimente, as fi vrut intelegerea din partea acestor persoane care ma pun la zid in ultima perioada. E firesc, sunt cei cu care mi-am petrecut multi ani si teoretic ma cunosc destul de bine, practic se pare ca nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda;
Mi-au secat lacrimile si cuvintele in aceasta "minunata " seara.
Se anunta un weekend gol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: