Iubirea?

Eh, daca ieri am scris despre dragoste...astazi a venit randul iubirii. Am vrut sa clarific diferenta pe care o percepe inima mea intre aceste doua categorii de vibratii sufletesti.
De iubit nu stiu daca am facut-o mai mult decat degetele de la o mana.
Sentimentul acesta special l-am simtit prima oara in momente grele...atunci cand totul parea pierdut si durerea apasa, cand credeam ca nimeni si nimic nu ma poate ridica din afundatura in care am cazut si... brusc am descoperit ca familia este alaturi de mine si ma sprijina in felul ei. Atunci am simtit ca sunt alaturi de mine neconditionat si ii pretuiesc atat de mult incat am ajuns sa ii iubesc, fie ca am curaj sau nu sa o spun...caci sunt om "suntem oameni"  si adesea noi oamenii  ne ferim de cuvinte sa nu para foarte marete si sa fim interpretati gresit.

Cu timpul, iubirea primeste haine... o descoperim alaturi de persoane de sex opus. Gasim atractiv, minunat si special tot ce se petrece cu noi atunci cand persoana in cauza ne este alaturi, suntem atat de fericiti si incantati de tot ce simtim incat ajungem sa ne simtim un intreg doar langa aceast suflet. Sa fie anorst fara el persoana X si foarte special si colorat cand ne este alaturi . Asta e iubirea de jumatate....o simtim treptat, o hiperbolizam, ne lasam controlati de sentimente si declaram cu gura pana la urechi ca suntem fericiti...si chiar suntem daca simtim asta si mai ales daca sentimentul este reciproc.
Iubirea aceasta nu este placuta daca nu este impartasita si nu provine din ambele inimi..ca un cantec fara versuri - placut dar parca ii lipseste ceva.

Inima mea e in drum spre o iubire nedefinita...greu de conturat in cuvinte, dar nu imposibil.