Probabil singurul motiv pentru care nu am despodobit bradul a fost sa simt inca atmosfera sarbatorilor in timp ce privesc pe fereasta fulgii care cad marunt. Vantul sufla in fereastra, striga un cantec pe care nu il inteleg ... insa imi este teama sa ii deschid si sa ii vorbesc.
Astazi am facut cateva lucruri pe care mi le doream de ceva timp .. am creeat si m-am bucurat de reusita, poate ca trebuia sa fac pasul asta de mult timp, insa m-am plafonat de o comoditate de care nu sunt deloc mandra.
Mi-am promis ca de
P.s. Sentimente nabanuite incep sa rasara in gradina inimii mele. Simt o senzatie de cunostere profunda si sigurata. Poate exagerez, insa anumite reactii ma duc cu gandul la ceva serios si de durata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: