O ultima postare pe care ti-o dedic:

 Mi-am propus sa te scot de tot din prezentul meu...stiu ca oficial am facut asta de cateva luni, doar ca astazi iti dedic ultimele ganduri...as vrea sa stii ce a insemnat timpul petrecut impreuna si cum ai reusit sa ma faci sa uit minimalizez tot.
M-am simtit in prima luna ca un copil caruia i-ai promis ceva si fara nici o motivatie iti retragi promisiunea. Pe moment eram dezorientata, as fi vrut sa fac un pas inainte, insa priveam mult inapoi ... nu am mai spus nimanui, dar as fi fost dispusa sa trec peste tot, sa lupt pentru noi ... dar tu mi-ai demonstrat ca faceam o greseala, caci nu m-ai  cautat nici o clipa si am dedus ce era mai bine.
Singura nu puteam sa ma lupt cu morile de vant.
M-am muscat de buza, am afisat un zambet larg si mi-am ascultat instinctul de moment...
Am scris multe randuri pe care le-am sters, iti spuneam cat de mult te-am iubit si cateodata m-am si simtit iubita - dar acum nu mai regret nimic, timpul le-a rezolvat pe toate - asa a fost sa fie.
Imi pare rau bine ca la nervi mi-ai spus ceea ce gandeai, fiecare vorba urata mi s-a plimbat prin minte si mi-a inlaturat valul de admiratie si adoratie.
In prezent simt ca nu am iubit persoana potrivita, nu erai tu jumatatea care sa se potriveasca perfect cu caracterul si comportamentul meu. Nu neg faptul ca exista posibilitatea sa mai fac greseli sentimentale. Insa in cautarea apogeului sentimental sunt dispusa sa caut si sa lupt, nu ma las doborata de prima sageata care mi-a strapuns inima.
Iubirea?Mhhm,un sentiment greu de descris  in cuvinte, mereu a fost asa...au fost momente cand o conturam si hiperbolizam, insa acum o sa tai cu o linie tot ceea ce am afirmat, acum nu mai are nici o semnificatie legata de tine.
N-am crezut ca o sa pot spune asta, dar ma bucur ca am ajuns in ziua in care pot sa vorbesc despre tine la trecut.

  Ma intristeza faptul ca nu-mi vedeam viitorul fara tine si zambesc cand imi amintesc concluzia la care am ajuns in final "nu-mi mai vedeam viitorul cu tine".

       A fost un mesaj in memoria ta, in memoria a ceea ce am fost eu cand eram cu tine... nu in memoria noastra, pentru ca nu cred ca am avut cu adevarat ceva "al nostru".

Ma bucur ca au trecut cu bine toate si ca pot privi cu seninatate spre viitor, spre ziua de maine si spre tot ceea ce va fi sa vina.

         Stiu ca vor veni momente mai grele decat acesta...dar toate ne fac mai puternici, fiecare dezamagire si fiecare deziluzionare ne ajuta sa traim  .

Ai fost o iluzie, pe care inca de la inceput mi-am construit-o asa cum am vrut eu...fara sa-mi dau seama ca tu nu esti deloc asa, mi-am construit o poveste in care traiam numai eu, iar tu ma trezeai adeseori la realitate. Ai fost o inchipuire de-a mea la care am tinut si pentru care am dat totul si pentru care am renuntat la tot, ajunsesem chiar sa cred ca simt iubirea, cand eu doar ma multumeam cu firimiturile ce mi le dadeai tu. Pacat!

       A fost trist si frumos, dar ma bucur ca a fost si ca nu mai e! :)

       This was a story with happy ending for me.