Ieri am terminat de citit "Moartea lenta a Lucianei B.". Titlul poate sa spuna multe, dar pentru mine nu a coincis cu imaginea pe care mi-o facusem despre carte.
A reusit sa ma surprinda si sa imi capteze interesul de a afla ceea ce urma sa se intample.
Nu vreau sa spun multe detalii, poate ca nici nu are rost ... nu vreau sa ispitesc pe cineva in mod aparte. Pot spune ca este o carte ce poate sa para "emo" de departe, dar defapt este un roman ce impleteste intr-un mod placut actiunile politiste si fictiunea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
daca ti-a placut eu ma bucur:D
RăspundețiȘtergere