Ganduri re-editate

Prietenia este asemeni unui lant fara sfarsit.
Poti sa pierzi o za, dar mereu exista posibilitatea sa o repari sau mai este o alternativa de care nu sunt tocmai incantata, insa tin sa o precizez pentru cei ce vor sa depaseasca mai usor clipa - sa inlocuiasca aceea za lipsa, astfel incat sa se creze podul de a trece peste "prapastie".
Ieri am avut o stare de spirit mai putin placuta... intr-un fel sau altul pot sa spun ca am simtit cum o piesa din acest lant imi fuge de sub picioare. Poate ca aceasta nu se mai afla de foarte mult timp la locul potrivit, dar eu am trait cu imaginatia la o intensitate maxima - imi doream sa cred ca totul este bine asa cum decurg lucrurile, dar amintirile napadesc sufletul si nu-l lasa sa mai respire incredere.
Nu trebuia sa generalizez in ceea ce am spus in postarea precedenta. M-am gandit mult la tot ceea ce am scris si mi-am dat seama ca poate am jignit pe cineva, iar daca am facut acest lucru cu siguranta nu a fost intr-un mod voit. Nu imi doresc sa se simta cineva lezat de gandurile mele.

Eu, un suflet de la Etajul3 traiesc viata visand lucruri marete, greu de indeplinit... din cand in cand ma trezesc la realitate si privind in stranga si in dreapta nu-mi gasesc"nimicul pierdut"