Aer de capitala

Am fost printr-un parc bucurestean, am profitat de norii ce acopereau razele soarelui si de firava adiere a vantului. O zi de duminica placuta din anumite puncte de vedere, dar privind dintr-o alta perspectiva as putea spune ca a fost si putin dezamagitoare.
Poate ca pentru altii tot ceea ce povestesc o sa para ceva banal, dar mie personal nu mi s-a mai intamplat sa privesc atat de multe fapte urate intr-o singura zi.
Totul a inceput in mijlocul de transport in comun. Stateam de vorba cu o amica, am ignorat tot ce se intampla in jurul nostru - chiar si pe cei doi baieti care incercau sa ne ingane si sa ne atraga atentia. Ne-am gandit in sinea noastra ca evitand sa le spunem ceva o sa renunte la tot circul pe care il faceau, dar inutil ... tot drumul au incercat sa ne abordeze intr-un mod stresant.
Sa spunem ca am trecut peste acest incident, caci am coborat la metrou si am scapat de prezenta lor insuportabila.

Mai tazriu, ma aflam in parc: liniste, paraselele cantau, soarele mangaia intr-un mod mai putin brutal ... cand o voce feminina dar totusi tremurata se aude din apropiere. Era o batranica care tipa la trei copii sa o lase in pace. Acestia aruncau cu pietre si trageau cu pistolul cu bile in dansa . Mi s-a parut un gest foarte urat din partea copiilor, puteau sa se gandeasca ca acesta batrana putea sa le fie bunica ... dar poate asa se comporta si acasa cu rudele lor.
Cateva ore linistea a dainuit. Am reusit sa aduc in prezent un joc pe care il jucam in liceu: Tomapan. Am o presimtire ca partenerul meu de joc a facut tot posibilul ca eu sa castig.
Ne-am bucurat impreuna de licoarea magica si interzisa. M-amgandit ca din cand in cand, putem sa ne bucuram de acest lucru.

Asa cum spuneam ma inceputul postului, sunt revoltata pe anumite lucruri pe care le-am vazut astazi. Urmatoarea intamplare s-a petrecut in apa, cand trei copii (am impresia ca erau tot cei de mai devreme), au coborat din hidrobicicleta si au inceput sa ii stropeasca pe cei ce se plimbau cu barca, sa le zguduie barca sau pur si simplu sa ii jigneasca.
Dupa ce si-au gasit "nasul" a inceput sa intre frica in ei, dar nu suficient cat sa se potoleasca. Erau asemeni vanatorului cu morcov si intreaga verdeata intrata in locul sensibil ... dar tupeul lor nu inceta sa se arate.

La numai cateva minute, ma aflam in acelasi loc. Priveam in zare gandindu-ma la multe lucruri si totusi la nimic. Observ in departare doua fete intr-o barca - am impresia ca aveau in jur de 10-11 ani. Cand au ajuns aproape de locul in care stateam noi, au inceput sa se milogeasca de un cuplu din dreapta noastra... cerand intr-un mod insistent si enervant niste tigari.
Daca nu au primit ceea ce si-au dorit au atacatasa cum stiau mai bine, vorbind urat.

Oricat de mult mi-as dori sa nu scriu despre domnisoara ceavea o fusta cat palma, care dabea ii acoperea posteriorul atunci cand stetea in picioare ... dar ea s-a hotarat sa se intinda pe iarba fara nici o jena ca cei din jurul ei ii puteau vedea fara chin tot ce astupa fustita.

Ultima intamplare s-a petrecut in drum spre casa. Desi ascultam muzica in casti, am avut un moment in care am pus "stop"... in aceste clipe am auzit cum o gasca de baieti vorbeau intre ei cu glas ridicat, cateva cuvinte (injurii) au fost adresate noua - tuturor celor din maxi, dar se pare ca nimeni nu a avut curajul sa le spuna ceva sau poate ca nu au vrut, asa cum am procedat si eu.

Vorba lui Mircea Badea: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul".