Dorinta cea mare

Timpul trece. Nu stiu cum reuseste ca in fiecare zi sa ma surprinda si sa realizez ca a mai trecut o zi, saptamana, luna sau chiar un alt an fara sa imi duc la bun sfarsit marele vis.
Poate ca pentru asta trebuie sa lupt mai mult si sa invat sa ma zbat in adevaratul sens al cuvantului, caci nu este suficient sa iti doresti ... in astfel de cazuri mai mult de jumatate din "solutie" este detinuta de alte persoane.
Dar, in proportia care a mai ramas trebuie sa lupt cu toate armele pe care le am. Traim in junga si fiecare lucru se castiga prin truda.
Astept nerabdatoare ziua in care o sa ma asez in fata pc-ului si o sa scriu despre realizarea pe care imi propun sa o fac. Cred ca o sa fiu cu adevarat mandra de mine, dar pana atunci nu-mi ramane decat sa imi schimb comportamentul si sa incep razboiul.

Intreaga atentie incep sa mi-o canalizez pe cautarea acestui lucru magic ... cred cu tarie ca insemna un nou inceput din multe puncte de vedere. Chiar daca dupa inceput urmeaza o perioada de acomodare, oboseala si evident monotonie zilnica nu o sa cedez.
Vreau cu ardoare si simt ca intr-o zi o sa am ceea ce astazi este doar intr-o lista de dorinte.
Nu vreau sa-mi imaginez cum o sa fie ... pentru ca adesea socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.
Ideal este sa corespunda principiilor si criterilor mele de sortare.
Astazi este ziua in care mi-am propus sa nu las timpul sa treaca fara rost. Am inceput prin a ma mustra si vreau sa termin in cel mai scurt timp cu putinta prin realizarea dorintei.
Ca sa ma impulsionez mi-am amintit de toate lucrurile pe care mi le doresc si care ar putea fi realizate odata cu aceasta dorinta.
Concluzia este simpla : Trebuie sa incep razboiul!