Ieri m-am hotarat sa vorbesc cu o fosta colega de generala cu care am pastrat o legatura ciudata. Cand ne intalnim, vorbim mult... dar in rest nu corespondam prin alte moduri.
In perioada in care eram in gimnaziu am fost cele mai bune prietene. Imparteam totul, iar timpul nostru zbura intr-un mod placut. Cu siguranta mica diferenta dintre a facut ca drumurile noastre sa se desparta intr-un mod brusc.
Mult timp mi-am dorit sa reiau legatura si sa fac ca totul sa fie ca in trecut, dar am lasat totul sa decurga asa cum vroia destinul.
Viata a facut ca in ultima perioada sa ne reintalnim intr-un mod excesiv ... cu gandul la toate clipele frumoase, m-am gandit ca ar fi minunat sa organizez o intalnire cu fostii colegi din genelara - sa facem o bucurie doamnei invatatoare, cat si dirigintei.
Am inceput astazi cautarile de colegi, iar in numai cateva minute am primit patru raspunsuri pozitive.
Sper ca totul sa fie asa cum imi propun. Sunt mandra de ideea pe care am avut-o si sper ca totul sa se termine cu gasirea a cati mai multi colegi.
Recunosc ca sunt cativa cu care nu am pastrat legatura din motive banale... despre altii nu am mai auzit nimic, iar multi dintre ei sunt ca niste umbre pe acest Pamant - apar doar la zile de sarbatoare.
Nu-i nimic, toate aceste piedici face cautarea mai palpitanta si descoperitatea mai interesanta.
Sunt curioasa cum o sa reactioneze doamnele profesoare la vederea noastra.
Oare isi mai amintesc de elevii ce in urma cu mult timp au pasit timizi in curtea scolii?
duminică, august 29, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: