Vara mea

De multe ori mi se intampla ca intr-o zi in care teoretic ar trebui sa ma simt bine ... sa resimt o "stare de nestare"- asa cum o denumesc eu. Poate ca nu este o denumire tocmai elevata, dar consider ca se preteaza intocmai cu sentimentul pe care il emana.
Daca as pune in balanta sentimentele bune ce-mi inunda sufletul, dar si cele negative ce-mi apasa gandurile astazi ... nu stiu in ce directie ar inclina.
Sunt fericita pentru ca EL este alaturi de mine, familia chiar daca nu ma intelege clipa de clipa incearca sa imi aduca un zambet pe chip, iar acele persoane ce mi-au acaparat o particica din suflet mi-au demonstrat ca nu m-au uitat, mai sunt cateva detalii ce imi bucura sufletul ... dar exista si mici detalii ce nu-mi dau voie sa ma bucur in adevaratul sens al cuvantului de viata.
Recunosc ca am fost placut surprinsa cand anumite persoane, care stiau in ce stare ma afund mi-au oferit "mesajul potrivit la momentul potrivit".
Incerc sa las lucrurile negative intr-un colt al sufletului si sa ma bucur de cele frumoase. Imi este greu sa dau anumite explicatii... fiecare intelege problema din punctul lui de vedere, asa ca ma simt undeva la mijloc.
Imi este dor de copilarie, de nebuniile pe care le faceam, de momentele in care ma prosteam alaturi de cea mai buna prietena, de hainele pe care le confectionam, de sfarsitul de an scolar si de tot ce a reprezentat copilaria.
Acum, chiar daca nu sunt matura si adesea ma consider un copil... nu ma mai pot ascunde in iazul numit copilarie. Trebuie sa infrunt problemele si sa gasesc solutii.

"Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot?"