O alta zi

Am calatorit cu trenul, recunosc ca au trecut mai bine de doi ani de cand nu am mai facut acest lucru, iar in acest timp lucrurile au evoluat in bine in ceea ce priveste transportul feroviar.
Aerul conditionat, curatenia, scaunele intregi si destul de comode, usi electice si alte beneficii pentu calatori. Asta da plimbare.
In timp ce scriu aceste randuri in minte imi trec imaginile fugare pe care le-am admirat si partea din oras ramasa neatinsa de prezentul luxos. Nu stiu daca acest lucru inseamna ceva bun sau nu, ideea este ca reusesti pentru cateva clipe sa consideri ca esti intr-o poveste.
Sunt obosita, am nevoie de cateva ore de somn pentru a recupera tot ceea ce am pierdut in ultima perioada. Ma simt asemeni unui copil ce ar spune mereu: "5 minute, atat vreau sa mai dorm", sperand ca aceste minute sa provoace o minute odihnitoare.

Am atasat aceasta poza pe care am gasit-o intamplator in timp ce cautam ceva zambitor si vesel, ma gandisem la o minutata floare a soarelui ... dar aceasta poza mi-a atras atentia mult mai mult.

Mi-ar placea sa am si eu poze artistice alaturi de EL ... dar, poate ca intr-o zi o sa imi indeplinesc aceasta dorinta legata de arta fotografica. Macar o poza in fiecare anotimp.
Deja am inceput sa selectez o parte din pozele noastre impreuna, cu timpul o sa adaug multe altele si intr-o zi o sa am un intreg album de zambete si priviri copilaresti. Momentan pozele nu sunt artistice, dar sunt pline de viata si mai ales au amintiri pe care mi le reamintesc de fiecare data cand le privesc.