Sunt prea iertatoare, in aceasta lume impunatoare;
Imi place sa sper, ca viitorul poate fi prosper.
Visez la lucruri marete, ce par sa se inghete;
Visez la lucruri marete, ce par sa se inghete;
Vorbe, fapte, vise...toate-s la mine-n gand inchise
Naivitatea este un mare defect, crezand intr-un "nimic concret"
Cuvintele raman rostite, dar ele nu vor fi infaptuite!
Gesturi de fatada, doar pentru o mare promenada;
Zambete, plecari, uitari...doar pentru niste calatori
M-am plictisit sa ascult acelasi gand ipocrit
Sa cred ca viata ne poarta pe drumuri fara vlaga,
Ne complacem in situatie, dar ratiunea nu ne da pace
Viata ne indeamna sa zambim...chiar de suntem doi straini!
Esti prea iertatoare pentru ca stii tu ca iti trece pana la urma. De unde pana unde ingheata lucrurile marete? ce anume vrei sa zici? Si stiu ca versurile tale se trag din realitate...viata si gandurile pe care le vrei infaptuite nu se fac singure. Nu stai si astepti asa naiva sa vina totul de la sine.
RăspundețiȘtergereSunt scrise de tine versurile astea? Nu ştiam că eşti şi poetă.
RăspundețiȘtergereChiar îmi plac. Deşi nu sunt de acord cu verusl acesta: Naivitatea este un mare defect, crezand intr-un "nimic concret".
Da. Le-am scris in urma cu mult timp...mai scriu poezii din cand in cand, dar nici una nu mi s-a parut pana acum foarte reusita.
RăspundețiȘtergere