Ceva fugitiv

Astazi am realizat ca mi-am facut un ritual dimineata dupa ce ma trezesc. Cand spun asta ma refer la faptul ca mereu ma uit pe fereastra si ma gandesc la "cat de placut/neplacut este afara?" sau "cu ce haine sa ma imbrac?".
Vremea nu pare imbietoare, daca stau bine sa privesc parca ceata e asemeni laptelui...copacii sunt acoperiti de o patura gri si este multa zapada pretutindeni.
Simt cum cineva sau poate ceva imi sustrage puterile si cu cat timpul inainteaza eu incep sa ma transform in ceva hidos...
Am avut parte si de momente in care imi venea sa plang, asa cum faceam in urma cu ceva vreme, macar atunci stiam ca prin metoda aceasta ma descarcam de tensiune si de restul sentimentelor negative ce nu nu-mi dadeau pace... dar acum oare ar mai avea acelasi efect? Sunt mandra ca nu am mai incercat "motoda" si am reusit sa ma stapanesc si sa trec peste clipele cu tensiune maxima.
Sunt lucruri pe care nu le inteleg, oricat de mult mi-as dori ma depasesc... ma simt dezamagita dintr-un punct de vedere, dar in acelasi timp incerc sa inteleg situatia si sa merg mai departe fara sa dau mare importanta a ceea ce se intampla. Mereu spunem "asa e viata, cu bune si cu rele", tind sa cred ca cele "rele" putem sa le evitam...sau macar sa nu le punem la suflet... acest lucru l-am invatat de la EL si il recomand tuturor sa incerce aceasta "omitere".
As mai scrie dar trebuie sa invat pentru examene...sesiunea....