O alta dimineata in care frigul a reusit sa indeparteze si ultima farama de somn pe care o pastram in mine.
Priveam in fata cum ninge cu fulgi mari si multi, mi-as fi dorit sa nu fiu singura in aceste clipe, sa fie cineva alaturi de mine si sa dansam alaturi de fulgii de zapada.
Am avut parte de o plimbare mai ciudata cu maxi-taxi, pot spune ca acesta este locul unde intalnesti oameni de tot felul, simti mirosul de mancare din haine, asculti muzica de la telefonul colegului de scaun, auzi conversatia doamnei din primul rand cu domnul de pe ultimul scaun...aici avem "di toate".
Un singur lucru mi-a atras atentia intr-un mod placut, a urcat un domn cu doi copii, pe cel mare il chema Alex, iar pe fratele cel mic nu am reusit sa aflu.
Ma uitam la entuziasmul cu care intrebau unde se afla, cat mai este pana trebuie sa coboare...un lucru m-a miscat sufleteste...baiatul mare a descoperit un loc liber si i-a facut semn prichindelului sa stea el jos.
Ajungand la metrou, i-am revazut, aici au gasit loc incat sa stea si tatal lor alaturi de ei, se uitau dezorientati cand s-a auzit "atentie se inchid usile".
In statia in care a trebuit sa schimb metroul mi-a parut rau ca nu o sa pot sa ii mai admir pe cei doi copilasi plecati la plimbare in lumea mare...dar norocul a fost de partea mea, astfel incat am mai mers alaturi de ei inca doua statii.
In asteptarea metroului erau agitati, se uitau la felul in care lumea se agita in dreapta-n si in stanga, la metroul de pe cealalta linie, la constructia acestuia si marea le-a fost mirarea cand au vazut ca metroul in care urmau sa urce era mai mare ca primul si mai frumos.
Acesti copii mi-au amintit de prima mea calatorie cu metroul, de frica cu care urcam pe scarile rulante si de agitatia in care eram nevoita sa merg alaturi de parintii mei.
Mi-am inceput dimineata cu aceasta intamplare draguta, apoi mi-am continuat drumul, chiar daca era frig si nu imi mai simteam degetele de la maini si fata imi era rosie.
Priveam in fata cum ninge cu fulgi mari si multi, mi-as fi dorit sa nu fiu singura in aceste clipe, sa fie cineva alaturi de mine si sa dansam alaturi de fulgii de zapada.Am spus eu in urma cu cateva zile ca iarna si-a pierdut farmecul, dar astazi pentru cateva clipe am uitat acest lucru...
Imi doresc ca maine sa ma bulgaresc si sa rad zgomotos asa cum fac copii mici cand ies la joaca. Sa nu ma gandesc la sesiune, probleme si alte lucruri de acest gen.
Te invit afara dragul meu R. Pregateste-ti buna dispozitie si imbraca-te bine...o sa fie o zi lunga >:D<
haide sa numaram fulgii de zapada (in ora de romana vineri am numarat 2000) da sunt o groaza si mai am nevoie de ajutoare
RăspundețiȘtergereiar am uract pana la etajul3 :P
E cea mai buna metoda de trezire...scoti capul in gerul de afara si fuge somnul cat ai clipi. Si tind sa cred ca tu ai urmarit copii nu a fost pura coincidenta :p
RăspundețiȘtergere