Si s-au dus si aceste 9 luni, "apai" in timpul acesta se construieste un om, se hotaraste un destin, se naste sau nu o soarta in catastif-ul cel mare si negru.
Sunt necesare atatea luni pentru a se naste ceva? Sau poate cineva? Ceva ce respira sacadat, simte, traieste numai cu ajutorul nostru.
Dupa acest timp petrecut impreuna imi dau seama ca pentru noi aceste 9 luni au trecut cu un scop...acela de a se naste iubirea noastra, de a creste pe fiecare zi mai mult, de a respira prin noi, de a trai prin inimile noastre....de a se bucura de fiecare clipa cand suntem impreuna.
Uneori imi doresc sa te fi descoperit la timpul oportun...sa fi sarit alaturi de tine mai multe hopuri, sa trec prin viata fara sa fac greseli pe care acum le regret si sa intalnesc aceste sentimente la o varsta mai frageda...pentru ca acum, in clipa de fata sa numaram mai multe luni de cand am renuntat la Tine si la Mine si am devenit Noi.
N-am crezut in iubirea la distanta, fie ea mica sau mare...mereu ii vedeam pe cei din jurul meu fiind aproape si avand o relatie subreda, ma gandeam ca "ochii care nu se vad se uita", sau poate se impart... eram convinsa ca aceasta relatie nu va merge, asa ca am taiat de pe lista virtuala posibilitatea de a incerca.
Mereu ma gandesc ca am fost ca o furtuna pentru tine, Tu incercai sa aprinzi focul din inima mea si eu mereu ramaneam rece si reuseam sa te intristez.
Nu sunt genul de persoana care sa mearga in viata dupa un tipar bine stabilit...imi place sa ma las surprinsa de viitor in anumite privinte, poate ca asa am reusit sa ma cufund in bratele tale si sa regret raul pe care ti l-am pricinuit.
Timpul a reusit sa imi deschida ochii (aia mici si albastri) si sa ma faca sa dau o posibilitate acestei "prietenii". Acum dupa mai bine de 9 luni pot spune ca distanta a reusit sa ne apropie mult, sa ne tempereze, sa simtim fiorii dragostei, nu stiu daca este adevarat sau nu, dar uneori am impresia ca poate suntem mai fericiti ca cei care isi impart patul in fiecare noapte.
Chiar daca sunt momente in care pierd lungimea de unda, cand nu te inteleg, cand imi doresc cu incapatanare ca lucrurile sa se deasfasoare intr-un alt mod...chiar daca am trecut prin momente in care nu ma recunosteam, Acum sunt Aici...tu esti tot Aici- in inima mea...pot spune ca au trecut 9 luni si un travaliu. O perioada pe care nu o regret si pe care mi-as dori sa o retraiesc mereu alaturi de tine.
la cat mai multe copilasi>:D<
RăspundețiȘtergere- nemultumitului i se ia darul
RăspundețiȘtergere- Ochi ce nu se vad se uita dar fiind aproape intervine plictiseala
- mai bine la distanta decat zi de zi (la un momentdat nu mai ai ce vorbi, ce descoperi sau ce face)
- daca iubesti poti vedea pe cineva la 2 ani si sa o iubesti ca in prima zi!
astea sunt niste idei de-ale mele dintre multele pe care le debitez... si cum sti nu trec fara sa las un punct macar
Au recut 9 luni si or sa mai treaca 9 ani si 90 de ani poate....
"Uneori imi doresc sa te fi descoperit la timpul oportun" - aveam timp sa ne plictisim mai repede unu de celalalt in azul asta. La tine totul se rezuma la tot ce e mai prost...adica timpul nu fapta....ti-am mai explicat ca timpul trece dar tu trebuie sa iei masuri sa indeplinesti tot ce ti-ai propus si ce nu. Pentru tine tot timpul o sa iti fie cel mai mare dusman. Timpul nu sta dupa tine sa faci..gandesti...alegi..etc. Rabdarea face asta. Rabdare care intr-un timp se epuizeaza. O sa te trezesti candva ca nu mai ai timpul ala de care vorbeai/vorbesti.
RăspundețiȘtergere