A trecut un an fulgerator, nici nu imi dau seama cum s-a terminat, ce am facut si ce nu am reusit.
Nu am apucat sa trag linie si sa vad ce pot a reportez pentru noul an. Stiu doar ca imi doresc din suflet ca revelionul urmator sa fiu alaturi de oamenii dragi si Lizu.
Oricat de mult as vrea sa eu par tare, am momente in care imi este teama de esec, ma gandesc cu groaza la viitor.
Am ajuns sa seman cu o scoica, dura la vedere, moale la atingere si greu de inteles in interior.
vineri, ianuarie 01, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gândurile care mă apasă atunci
Există un moment al zilei pe care îl aștept și, în același timp, îl evit. Este momentul în care se face liniște, sting lumina și pun capul...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: