joi, ianuarie 21, 2016

Ganduri

Am avut o noapte lunga, m-am rasucit pe toate partile si am vegheat somnul agitat al lui Lizu. Am spus si ma repet "numai mama sa nu fii". Inima mea e prea subreda sa suporte socuri de orice fel.

Ii multumesc bunului Dumnezeu pentru binele pe care l-a facut pentru mandra mea adorabila. Datorita Lui ea a avut forta sa suporte operatia si sa ne priveasca astazi cu dorinta de joaca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...