Ganduri

Sufletul imi este plin de sentimente ce stau sa iasa si sa se rastogoleasca sub atingerea fina a tastelor. Ma gandesc la minute, ore, zile si ani...totul are o insemnatate in mintea mea. Imi este teama ca anumite cuvinte nu reusesc sa imbrace haina potrivita atunci cand vor iesii din cutia amintirilor.
As vrea sa scriu un text pentru mine, sa il inteleg doar eu peste 20 de ani, atunci cand o sa am parte de o zi primavaratica libera si voi sta cu o cana de ciocolata calda si laptopul in brate, o sa citesc toate postarile....o sa rad si o sa plang deopotriva.
O sa fie ziua in care fiecare gand o sa ma duca la o frantura din viata mea dezorganizata; O sa imi amintesc cu drag de fiecare noapte pierduta pe fotoliu cu spatele la televizor si fata la fereastra, cautad stelele cu privirea.
Au trecut cativa ani buni de cand am inceput aceasta poveste....de cand cuvintele au prins contur in propozitii si viata mea a fost scrisa in povesti...mi-a fost teama ca o sa renunt, mai ales dupa pierderea oamenilor ce insemnau enorm pentru mine, dar m-am recules si am luat-o mereu de la capat, desi simt ca o fac din ce in ce mai stangaci.
Am ramas o anonima, o persoana fara chip dar cu sufletul aruncat pe birou, la vedere cat sa il vada oricine trece pe aici...dar nu imi pare rau, caci vreau ca cineva sa inteleaga din povestile mele ca viata desi uneori e grea ne face puternici si ne contureaza ca oameni de viitor.