Amintiri

Ninge ca in povesti, ninge cu fulgi mari si frumos conturati.
Astazi m-am simtit ca un copil ce a iesit la joaca pe ulita satului, acolo unde zapada este neatinsa, curata si multa. Nu ma asteptam ca amicii mei sa raspunda cu prezenta invitatiei de a ne distra ca in copilarie, ma gandeam cu tristete la un refuz general, insa in sufletele fiecaruia inca dainuieste amintirea clipelor magice petrecute la sanius.
Am profitat de timpul petrecut afara sa imi las mintea libera, sa nu ma gandesc la nimic din ceea ce urmeaza...insa acum in timp ce scriu aceste randuri mintea imi zboara departe. Am incercat sa par puternica, insa stiu ca sunt doar o "mamaliguta" si ma sfaram in bucati marunte, iar ochii mi se umezesc instant.

Am plans ca un copil, am simtit cum timpul e hain iar oamenii sunt indiferenti cand vine vorba de comunicare. E atat de simplu sa aruncam cu namol in celalalt si sa nu facem un pas spre intelegere si rezolvarea problemelor.
Imi venea sa urlu cat puteam de tare pentru ca discutia mea se juca in alt teren, nu de acolo de unde mi se serveau mie mingiile, insa...tac si plang, iar si iar.