Ganduri

Intotdeauna mi-a placut sa fiu rasfatata si sa mi se indeplineasca micile dorinte, spun mici caci niciodata nu mi-am propus teluri inalte ce nu pot fi realizate.
Bucuriile acestea pe care mi le fac oamenii din jur sunt pentru mine ca niste mari comori pe care le pastrez gravate printre amintiri.
Am profitat de zilele insorite sa ma plimb sub razele soarelui. Simt undeva in suflet cum primavara renaste noi sentimente. Ma simt ca o adolescenta ce simte pentru prima data iubirea si fiorii dragostei.
Este adevarat ca fiecare poveste este unica si de fiecare data o sa fie diferita si speciala daca ai alaturi o persoana care sa te faca sa simti magia iubirii.
Privesc in dreapta mea si zambetul imi rasare pe chip. Sunt fericita!  As vrea ca minutele alaturi de omul drag sa nu se mai sfarseasca niciodata, sa simt mereu emotia revederii si fiorul respiratiei lui pe gatul meu.
Imi aminteam de curand de o vorba pe care mi-a spus-o o persoana trecuta prin viata : "Daca destinul va vrea impreuna... asa o sa fie!". 
Ideea este destul de simpla, nu stiu cati vor intelege sau ma vor crede intru totul... dar nici nu vreau sa mi se dea dreptate, caci numai eu pot sa stiu ce a simtit inima mea. Cu riscul de a fi blamata si condamnata, recunosc ca relatia cu omul drag este defapt mana destinului. El ne-a vrut inapoi dupa patru ani. Ne-a legat drumurile "accidental" si a lasat in voia noastra sa ne redescoperim...sa invatam sa pretuim ceea ce in trecut refuzam sa aratam sau sa descoperim.
Astazi pentru amandoi este ceva nou, ceva ce ne face inima sa bata cu putere si sa ne aduca mereu impreuna.
Poate ca "poveste mea de iubire" incepe chiar acum... sau poate este "doar un alt capitol din viata mea" - asta referitor la dorinta mea de a scrie o carte... niciodata nu o sa stiu ce a insemnat cu adevarat aceste etape, dar o sa ma bucur mereu de prezent.