duminică, ianuarie 26, 2014

Poc poc


Iar sunt confuza. Traiesc ca intr-un montagne-russe emotional. Nu inteleg cum mi se intampla ca atunci cand ma simt mai bine, mai fericita si incep sa simt inima cum bate cu putere...sa imi vina o intepatura si sa ma rascoleasca, chiar daca nu are o legatura in mod. Ideea este ca eu fac corelatii  care nu cred ca sunt tocmai normale... insa pe moment consider ca duc spre un drum mai bun...mai fericit pentru ceilalti. Dar oare chiar trebuie sa uit de mine?
Incerc sa pn balanta in echilibru, sa o tin acolo cat mai mult sa fie bine pentru toata lumea...dar centrul de greutate variaza mereu pentru ceilalti...e greu de metinut constant si asta ma demoralizeaza si ma sperie.
Ce pot sa fac sa fie bine?
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...

  • Iarna
     Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
  • Durerea nu țipă mereu.
     Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
  • Suflet de mamă
     Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...