Astazi am plans in reprize...mi-am inundat ochii, iar chipul mi-a fost mangaiat de lacrimile sarate ce se rastogoleau cu o viteza ciudata...parca vroiau sa lase loc altor lacrimi sa vina.
Motive? Eh...sunt cateva si le-am spus cand le-am simtit...sper ca au fost intelese asa cum le intelege si inima mea.
Mi-am pus sufletul pe tava si vreau sa il protezez asa cum stiu eu mai bine. Sa il imbrac atunci cand este frig si sa ii dau straie colorate cand totul este frumos. Trebuie sa ma bucur de fiecare zi, caci viata ne arata ca nu se stie cand lucrurile minunate se termina fara sa ne ofere drept la replica sau sa ne dea voie sa ripostam in vre-un fel.
Fiecare clipa are un rost.
duminică, ianuarie 05, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: