E greu...dar nu imposibil

Este ora pranzului...mi-am dus la indeplinit cateva activitati, iar energia mea este inca la cote maxime. Stau putin mai prost cu imaginatia...ceea ce imi incetineste proiectele, insa imi propun sa storc ce-i mai bun din minte si sa fac intr-un fel ca totul sa fie bine.
Nu am mai vorbit de sentimente interioare in ultima perioada...am incercat sa ascund totul intr-un voal cenusiu si sa nu dezvalui mai mult decat trebuie. Dar, intre noi fie vorba imi este dor sa scriu cat de mult m-am schimbat in ultiml an, cum au evoluat sentimentele mele si cum am invatat sa pasesc iar pe un drum pavat cu iubire.
Nu mi-as fi imaginat niciodata ca pot sa simt ceva atat de puternic pentru un om de care am fugit o viata intreaga de teama ca ascundea totul intr-un mister personal.
Timpul m-a invatat sa am rabdare sa cunosc, sa cercetez si mai ales sa descopar noi sentimente... niciodata nu trebuie sa ne multumim cu tipare. Este un curaj sa incercam lucruri noi si mai ales sa descoperim ca ne place enorm ceea ce am descoperit. Este ca si cum am scoate la iveala o parte din noi pe care o uitasem intr-un colt intunecat...sau de care ne temeam sa o scoatem la iveala sa nu fie ranita.
Astazi vreau sa invat sa am rabdare si sa pretuiesc timpul.
Stiu ca momentele pe care le asteptam mai mult sunt intampinate cu dor si bucurie mai mare. E ca un cadou pe care il primim cand nu ne asteptam, cu siguranta ne face mai fericiti fata de un cadou de care suntem constienti ca in data D o sa fie al nostru. Surpriza este o cheie magica in viata;