Am reusit sa aduc la aceeasi masa cei mai importanti trei baieti din viata mea: fratii mei si pe EL. Chiar daca am jucat doar cateva jocuri, pentru mine inseamna mult ca am reusit sa ii adun langa mine.
Ii priveam si nu imi venea sa cred cat de mult timp a fost nevoie sa realizez cat de mult apreciez momentele cand suntem impreuna. Eu si fratii mei am fost mereu uniti, insa ultimii ani au avut cateva exceptii de care ma temeam si inca ma tem, nu vreau ca nimic sa ne schimbe.
De cand eram copila am visat ca atunci cand o sa ma fac mare o sa am pe cine sa sun cand am ceva de spus... si daca nu familia atunci cine?
Da..stiu, ma pot baza pe EL dar acum ma refer la legatura aceea de sange, la amintirile de la gura sobei.
Sunt sora cea mica, persoana cea mai rasfatata si alintata - recunosc asta. Am incercat pe cat posibil sa arat si eu prin gesturi ceea ce simt...insa nu sunt cea mai priceputa si indemanatica persoana.
vineri, ianuarie 31, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: