(...) cu bucurie.In ultima perioada a venit frigul destul de apasator, chiar daca s-au ratacit si cateva zile insorite tot se simte toamna neprasnica.
Picura inca de dimineata cu picaturi marunte. Vantul rece ne ameninta si totu-i mohorat.
Eu sunt vesela. Miroase a sarbatoare. Mereu miroase asa cand in cuptor se afla ceva bun.
Astazi este randul cozonacului sa imprastie mireasma puternica si imbietoare.
Ce poate sa fie mai bun intr-o astfel de zi, decat o felie de cozonac aburind si o cana cu ciocolata calda?
Toate acestea imi confera o stare de bine. Sunt ca o pastila colorata intr-o lume plina de non-culori.
As vrea sa impart fericirea, nu sunt de felul meu egoista ... dar am o problema uriasa. Nu stiu cum sa fac asta.
Poate ca daca m-as imbraca asemeni unui clovn, as fura cateva zambete de pe chipul celor dragi, dar nu ma pricep sa spun glume sau sa fac gimbuslucuri.
Daca le-as povesti intamplari hazlii din viata mea, ar uita pe moment de durerile lor, dar nu garantez ca nu s-ar plictisi destul de repede.
Dar daca i-as invita la o ciocolata calda si i-as lasa pe ei sa isi spuna durerea, sa strige, sa se confeseze ... poate ca aceasta este rezolvarea. Caci majoritatea oamenilor se simt mai bine dupa ce impartasesc problemele;
Invitatie oricand, oricum, oricine, oriunde la o cana cu ciocolata calda.
super articol, plus că aş mânca şi eu cozonac cald :D
RăspundețiȘtergere