Astazi este iar joi, o zi mult dorita de sufletul meu.Cuvintele sunt insignifiante pentru a descrie ceea ce simt.
Totusi o sa povestesc cate ceva despre tot ce am simtit, am vazut si am admirat... cateva ganduri ravasite care vor ramane amintire pentru zilele cu ploaie.
"Solicelul" - asa cum imi place mie sa il alint atunci cand ma binedispune - a iesit timid de dimineata, treptat si-a facut curaj si a aparut in toata splendoarea.
Am iesit de brat cu Mister EL, ne-am plimbat printre frunze, norisorii pufosi ne-au fost alaturi la fiecare pas, ii simteam aproape dar nu ne-am temut de ei.
Pot sa spun ca mi-am indeplinit pe jumatate o dorinta tomnatica. Am facut poze intr-un decor natural, colorat si vesel. Mi-ar fi placut sa fac un buchet de frunze si flori pe care sa-l pun in vaza si sa il privesc intreaga iarna.
Frumos peisaj, deosebita companie... minunata zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: