Am pus capul pe perna si am adormit usor, a fost un somn linistit ... poate ca prea linistit. M-am trezit pe la patru dimineata, m-am uitat la telefon si m-am gandit la Mister EL - inevitabil gand, dar foarte placut.Imi amintesc ca am mai avut intr-o dimineata un sentiment aidoma, doar ca atunci eram pe punctul de a ii trimite un mesaj. Noroc ca m-am dezmeticit la timp si nu am mai facut inca o victima a "nesomnului".
Acum pot sa spun ca nu imi mai pasa ca ziua este mohorata si rece, pentru ca in sufletul meu este soare si inima imi bate tare gandindu-ma la Mister EL. Inima emana o caldura speciala si ceva putin halucinogen.
In minte imi vin in mod repetat versurile din poezia "Si totusi" a lui Adrian Paunescu : "Si totusi exista iubire. Si totusi exista blestem. Dau lumii, dau lumii de stire. Iubesc, am curaj si ma tem.".
Zambesc larg, ma gandesc doar la EL ... nu-mi dau seama cum a zburat timpul si cum am ajuns sa simt toate aceste sentimente;
Am eu o vorba pe care o spun de multe ori "viata e un intreg lant de compromisuri", daca vrei ca sa traiesti intr-o armonie trebuie sa stii sa lasi de la tine, dar si cat sa lasi... pentru a nu ajunge carpa de sters pe jos a nimanui.
Azi poate ca lasi de la tine, maine... poate ca lasa celalalt - numai asa se poate convietui in armonie.
In viata trebuie sa te intregrezi precum un gandacel de Colorado in cultura de cartofi :) .
Ah, ce dragut! Ai si tu un Mister, numai ca pe-al tau il cheama EL. Sper ca sunteti fericiti.
RăspundețiȘtergereSi cata dreptate ai cu compromisurile alea.
Si eu am facut dar si el trebuie sa faca. Daca exista echilibrul asta, e perfect :)