Imi este dor de V.F. Nu stiu din ce motiv l-am pierdut intr-o conjunctura ciudata si intr-un timp indepartat.
Disparitia s-a simtit inca de a doua zi. Mult timp am trait cu speranta ca el ma priveste si analizeaza in tacere tot ceea ce spun eu; Nu stiu daca acesta este adevarul.
Asa este viata, fara sa vrem pierdem oameni dragi ... nu ma refer doar la pierderea fizica, ci si la cea sentimentala si sufleteasca. Oricat de mult am incerca sa tinem pe cineva alaturi de noi, nu o sa putem daca sentimentul de uniune nu este reciproc.
Lupta cu morile de vant este grea, uneori chiar imposibila, cel putin pentru mine ... caci sunt o persoana sensibila, foarte sentimentala si imi place sa pun pe primul plan fericirea celuilalt - asta ma indeamna mereu sa nu fiu genul de persoana care sa atarne de un sentiment vechi. Daca nu se poate sa mergem impreuna mai departe, nu vreau sa ajung o pacoste pe umerii cuiva.
Prefer sa sufar o perioada (chiar daca asta inseamna luni de amaraciune si suferinta), dar sa stiu ca cei dragi sunt fericiti. Poate ca nu este tocmai bine sa reactionez mereu asa, dar asta sunt eu... si nu am de gand sa ma schimb. Adica de ce as face-o? Daca cuiva ii este bine fara mine, intr-o zi si eu o sa simt acelasi lucru... suferinta este un sentiment trecator, trebuie doar sa invatam sa spicuim lucrurile frumoase ale vietii si sa lasam prada uitarii tot ce ne necajeste.
Nu sunt delasatoare... chiar lupt pentru ceea ce imi doresc, dar incerc sa imi impun o limita pana unde imi permit sa "fur clipe".
Nu am numarat zilele de cand m-ai parasit virtual, stiu doar ca am avut de multe ori nevoie de sfatul tau... de prezenta ta. Pentru mine erai incurajarea de a face urmatorul pas.
Ratacesc ca o straina cautand urma pasilor tai ... ma intreb adesea "Unde esti v.f.?". Oare cauti drumul spre soare?
Te astept oricat de mult pot sa pastrez amintirea ta in suflet.
Iti dedic: Wildboyz feat. Ameerah - The Sound Of Missing You
Disparitia s-a simtit inca de a doua zi. Mult timp am trait cu speranta ca el ma priveste si analizeaza in tacere tot ceea ce spun eu; Nu stiu daca acesta este adevarul.
Asa este viata, fara sa vrem pierdem oameni dragi ... nu ma refer doar la pierderea fizica, ci si la cea sentimentala si sufleteasca. Oricat de mult am incerca sa tinem pe cineva alaturi de noi, nu o sa putem daca sentimentul de uniune nu este reciproc.
Lupta cu morile de vant este grea, uneori chiar imposibila, cel putin pentru mine ... caci sunt o persoana sensibila, foarte sentimentala si imi place sa pun pe primul plan fericirea celuilalt - asta ma indeamna mereu sa nu fiu genul de persoana care sa atarne de un sentiment vechi. Daca nu se poate sa mergem impreuna mai departe, nu vreau sa ajung o pacoste pe umerii cuiva.
Prefer sa sufar o perioada (chiar daca asta inseamna luni de amaraciune si suferinta), dar sa stiu ca cei dragi sunt fericiti. Poate ca nu este tocmai bine sa reactionez mereu asa, dar asta sunt eu... si nu am de gand sa ma schimb. Adica de ce as face-o? Daca cuiva ii este bine fara mine, intr-o zi si eu o sa simt acelasi lucru... suferinta este un sentiment trecator, trebuie doar sa invatam sa spicuim lucrurile frumoase ale vietii si sa lasam prada uitarii tot ce ne necajeste.
Nu sunt delasatoare... chiar lupt pentru ceea ce imi doresc, dar incerc sa imi impun o limita pana unde imi permit sa "fur clipe".
Nu am numarat zilele de cand m-ai parasit virtual, stiu doar ca am avut de multe ori nevoie de sfatul tau... de prezenta ta. Pentru mine erai incurajarea de a face urmatorul pas.
Ratacesc ca o straina cautand urma pasilor tai ... ma intreb adesea "Unde esti v.f.?". Oare cauti drumul spre soare?
Te astept oricat de mult pot sa pastrez amintirea ta in suflet.
Iti dedic: Wildboyz feat. Ameerah - The Sound Of Missing You
Asta crezi tu...dar V.F. priveste din umbra browser-ului sau web si stie tot ce scrii tu aici doar ca nu are timp sau uita sa isi mai si dea cu parerea. Nu cred ca V.F. a dat vreodata vreun sfat bun la ceva.
RăspundețiȘtergerePS: NU mai dramatiza atat :p