Ce frumoasa este dimineata cand ma trezesc zambind, gandindu-ma la intamplarile din visul pe care tocmai l-am sfarsit. Adesea imi doresc sa mai atipesc, sa gasesc continuarea visului si sa ma trezesc doar atunci cand actiunea si detaliile se pierd intr-o lume nedorita de mine. Adevarul este ca niciodata nu mi s-a intamplat ca dupa ce am intrerupt un vis, sa-l pot relua.
Cred ca sunt multe persoane ce au fost trezite exact atunci cand actiunea era mai palpitanta... oare ce semnificatie are acest lucru? Mi se pare bizar ca sa ni se intample in mod constant acest lucru.
Pentru mine astazi este o zi vesela si plina de energie pozitiva. Ma uit in oglinda si nu ma recunosc ... parca a trecut mult timp de cand nu mi-am mai vazut zambestul acesta "suspect" pe chip. Ochii imi emana fericire... cred ca as putea sa molipsesc cu fericirea pe care o radiez.
Se spune ca "luni nici iarba nu creste", eu vreau sa imi demonstrez contrariul - imi doresc sa realizez niste lucruri migaloase dar cu un aspect placut.
Cand o sa "ma fac mare" imi doresc sa imi deschid o cofetarie, un atelier de croitorie sau poate chiar un magazin de lucruri handmade. Mi-ar placea foarte mult sa am macar unul dintre acestre trei lucruri pe care le-am enumerat mai devreme. Poate ca nu pare greu realizabil, dar nu vreau sa fac acest lucru doar pentru a imi satisface dorinta... ci as vrea o afacere serioasa.
Poate ca nici ideea de a avea o librarie sau o biblioteca nu este rea, dar nu imi surad la fel de mult ca celelalte;
In mintea mea este o lupta continua...sunt o nehotarata incurabila.
Timpul trece si eu nu reusesc sa ma gandesc la lucruri importante pentru viitorul meu. Ma simt nepregatita, dar cu toate astea constransa de situatie...
Cred ca sunt multe persoane ce au fost trezite exact atunci cand actiunea era mai palpitanta... oare ce semnificatie are acest lucru? Mi se pare bizar ca sa ni se intample in mod constant acest lucru.
Pentru mine astazi este o zi vesela si plina de energie pozitiva. Ma uit in oglinda si nu ma recunosc ... parca a trecut mult timp de cand nu mi-am mai vazut zambestul acesta "suspect" pe chip. Ochii imi emana fericire... cred ca as putea sa molipsesc cu fericirea pe care o radiez.
Se spune ca "luni nici iarba nu creste", eu vreau sa imi demonstrez contrariul - imi doresc sa realizez niste lucruri migaloase dar cu un aspect placut.
Cand o sa "ma fac mare" imi doresc sa imi deschid o cofetarie, un atelier de croitorie sau poate chiar un magazin de lucruri handmade. Mi-ar placea foarte mult sa am macar unul dintre acestre trei lucruri pe care le-am enumerat mai devreme. Poate ca nu pare greu realizabil, dar nu vreau sa fac acest lucru doar pentru a imi satisface dorinta... ci as vrea o afacere serioasa.
Poate ca nici ideea de a avea o librarie sau o biblioteca nu este rea, dar nu imi surad la fel de mult ca celelalte;
In mintea mea este o lupta continua...sunt o nehotarata incurabila.
Timpul trece si eu nu reusesc sa ma gandesc la lucruri importante pentru viitorul meu. Ma simt nepregatita, dar cu toate astea constransa de situatie...
Noi generatia 90' ar trebui sa fim mai uniti sa comunicam sa schimbam idei si sa impartim binele in lume.Imi poti da un email?Cred ca avem ce discuta.
RăspundețiȘtergere