Am fost martora la un gest frumos de aducere aminte a vremurilor trecute ... ceea ce am vazut m-a frapat si m-a lasat cateva clipe fara cuvinte;
Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa vad acest lucru ... poate ca din acest motiv incantarea mea a fost mai intensa.
Saptamana aceasta am fost intr-o debusolare totala, am trecut de la stari de veselie, la dezamagiri, , la momente de iubire, la sentimente despre care imi este greu sa vorbesc, rasete inconstiente, exprimari de pareri si iar am ajuns la starea in care gandurile stau pe o muchie de cutit.
Escapadele de care am avut parte au reusit sa-mi ridice moralul si sa imi distraga atentia de la problemele ce imi inunda in restul timpului mintea.
Mi-am propus sa lupt cu toate starile negative si sa imi caut momentele de liniste de care aveam parte pana acum. Nu imi place sa ma afund in aceasta stare confuza.
Recunosc faptul ca EL fara sa isi dea seama m-a ajutat si a reusit sa ma ridice de jos. Mi-a inveselit zilele si mi-a infrumusetat serile.
Este sprijinul de care aveam cel mai mult nevoie, bratul de care sa ma agat si sufletul care sa comunice cu vorbele mele nerostite.
Am ajuns sa ne intelegem din priviri.
Niciodata nu mi-am imaginat ca o sa ajung in acest stagiu al relatiei, desi de mica mi-am dorit in sinea mea sa gasesc un baiat care sa ma inteleaga, sa ma ajute si mai ales sa ma iubeasca asemeni iubirii pe care eu o aveam de oferit.
Nici nu pot sa descriu cat este de placut, sa stii ca orice te apasa pe suflet ai cu cine sa vorbesti, secretele raman secrete in relatie si parerile sunt cu adevarat sincere.
Acum plutesc si astept sa incep lupta cu mine. O lupta grea pentru ca nu am mai "jucat" de mult acest joc, dar cu toate acestea sunt increzatoare in fortele proprii.
Daca imi doresc cu adevarat pot sa duc la bun sfarsit aceasta poveste...o sa folosesc cele mai taioase arme.
Sunt mai puternica decat frica!
Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa vad acest lucru ... poate ca din acest motiv incantarea mea a fost mai intensa.
Saptamana aceasta am fost intr-o debusolare totala, am trecut de la stari de veselie, la dezamagiri, , la momente de iubire, la sentimente despre care imi este greu sa vorbesc, rasete inconstiente, exprimari de pareri si iar am ajuns la starea in care gandurile stau pe o muchie de cutit.Escapadele de care am avut parte au reusit sa-mi ridice moralul si sa imi distraga atentia de la problemele ce imi inunda in restul timpului mintea.
Mi-am propus sa lupt cu toate starile negative si sa imi caut momentele de liniste de care aveam parte pana acum. Nu imi place sa ma afund in aceasta stare confuza.
Recunosc faptul ca EL fara sa isi dea seama m-a ajutat si a reusit sa ma ridice de jos. Mi-a inveselit zilele si mi-a infrumusetat serile.
Este sprijinul de care aveam cel mai mult nevoie, bratul de care sa ma agat si sufletul care sa comunice cu vorbele mele nerostite.
Am ajuns sa ne intelegem din priviri.
Niciodata nu mi-am imaginat ca o sa ajung in acest stagiu al relatiei, desi de mica mi-am dorit in sinea mea sa gasesc un baiat care sa ma inteleaga, sa ma ajute si mai ales sa ma iubeasca asemeni iubirii pe care eu o aveam de oferit.
Nici nu pot sa descriu cat este de placut, sa stii ca orice te apasa pe suflet ai cu cine sa vorbesti, secretele raman secrete in relatie si parerile sunt cu adevarat sincere.
Acum plutesc si astept sa incep lupta cu mine. O lupta grea pentru ca nu am mai "jucat" de mult acest joc, dar cu toate acestea sunt increzatoare in fortele proprii.
Daca imi doresc cu adevarat pot sa duc la bun sfarsit aceasta poveste...o sa folosesc cele mai taioase arme.
Sunt mai puternica decat frica!
offtopic: nu am idee cate poze poti s pui pe deviantart,am vazut ca unii au foarte multe:-?
RăspundețiȘtergereCe treaba are frica cu toate acestea?
RăspundețiȘtergere