Treceți la conținutul principal

Feelings

In clipa de fata ascult melodia Hillsong United - Till I See You - ma cuprinde o stare melancolica.
Sufletul meu este constient de faptul ca imi doresc cu ardoare ca lucrurile sa decurga bine.

Dorul din sufletul meu apasa intr-un ritm alert, gandurile se tem de un posibil esec, inima te cauta pretutindeni ... dar TU nu esti aici.
Uneori ma gandesc la "iubirea de inceput", caci in cazul nostru nu a mai ramas la fel. Este schimbata din multe puncte de vedere, atat estetic cat si sentimental.
Am crescut in sentimente de iubire si treptat am descoperit ca timpul nu poate sa ne stinga focul din inima;
Pentru mine mitul conform caruia: "cu trecerea timpului toate lucrurile frumoase se deformeaza si isi pierd din intensitate" - nu este valabil!
Lupt cu mine pentru a aduce un plus de noutate, a nu uita fiorii de inceput, a lasa cicaleala pentru gandurile mele, a arata ceea ce simt in momentele in care situatia se balanseaza spre monotonie.
Nu vreau sa fac o obisnuinta din a spune lucruri frumoase. [ Daca o spui in mod constant devin o obisnuinta, atat pentru tine cat si pentru cel care asculta aceste cuvinte ... iar impactul nu mai are aceeasi putere. ]
Recunosc ca EL a pus mai mult amprenta pentru ca relatia sa fie plina de sentimente diverse, dar mereu placute.
Nu stiu daca pot sa spun ca cineva iubeste mai mult ca celalalt...cert este ca fiecare iubeste in felul lui si arata acest lucru la fel.
Imi place sa cred ca in secret se nasc cele mai mari iubiri.
Asa simt ca am invatat si eu ce inseamna iubirea...am ascuns mult timp sentimentele, chiar si de mine insami. Imi era teama sa recunosc ca de la obisnuinta am ajuns la o dependenta placuta.
Mi-a fost teama de primul "te iubesc". Nu stiam ce inseamna cu exactitate. Nu vroiam sa ma grabesc si sa imi para rau de consecinte.
Am pastrat un secret fata de toti cei dragi... timpul a scos la iveala faptul ca noi am devenit NOI.
Nu vreau sa cred ca sunt batrana si pot sa povestesc despre "viata mea", doar ca tineretea nu este vesnica... vreau sa-mi amintesc in viitor toate aceste chichite dulci.
Nu consider ca sunt potrivita sa ofer sfaturi celorlalti, caci nici eu nu ascult de sfaturile celor din jur... adesea ma surprind ascultand vocea interioara. Acele glasuri care ma indeamna sa fac ceea ce este mai bine inimii si sufletului.

O curiozitate am legat despre acest subiect si mi-ar placea sa imi explice cineva de ce anumite persoane tin mortis sa isi exprime sentimentele prin statusuri, graffiti la colt de strada sau multe metode similare.
Tin sa precizez ca nu am nimic cu acest gen de oameni, doar ca mi-ar placea sa dezleg enigma... sa cunosc un raspuns, sa inteleg ce simt cei din baricada cealalta;
Labels:

Comentarii

  1. Anonim17 iulie 2010 la 18:48

    http://efectdenud.blogspot.com/

    un nou blog cu o noua poveste.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim18 iulie 2010 la 20:33

    Doua chestii vreau sa-ti spun :
    1. Esti norocoasa pentru povestea de dragoste pe care o traiesti...Iti spune cineva ce nu are parte de asa ceva si uneori i se pare din alta lume ceea ce ti se intampla;
    2. Legat de curiozitatea ta...Explicatia mea e f simpla: asa cum tu iti exprimi unele sentimente pe blog probabil asa isi exprima si altii sentimentele in diferite moduri.Si asa cum nici tie nu-ti pasa de parerea celorlalti cand faci asta cred ca nici lor nu le pasa daca sunt penibili sau ceva de genu'.Parerea mea...

    D.D ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Un suflet19 iulie 2010 la 15:02

    @ D.D. : Eu sunt sigura ca toate vin la timpul lor, iar daca usile sunt ferecate o perioada asta nu inseamna ca nu se vor deschide niciodata. Nu-ti pierde speranta!

    Multumesc pentru faptul ca mi-ai impartasit cee ce gandesti tu despre "cealalta baricada".
    Hug u Dudule.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Postări populare de pe acest blog

Iarna

 Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea. Drumul spre muncă a fost astăzi mai mult decât un simplu drum. A fost o aventură. Pași grei prin omăt, respirație aburindă, mâini înghețate și copii care pășeau curajoși prin nămeți, cu ochii mari și obrajii roșii. Am mers pe jos prin troiene, cu zăpada scârțâind sub pași, simțind cum fiecare pas cere un pic mai mult efort decât de obicei. Și totuși… ce priveliște! Copacii îmbrăcați în alb, liniștea aceea curată pe care doar iarna ți-o poate oferi, fulgii care încă mai dansau în aer. Era greu de dus în piept frigul, era greu ritmul, mai ales când timpul parcă alerga împotriva noastră. Dar era și o frumusețe care îți tăia respirația. Uneori viața ne pune în față drumuri mai anevoioase, dar tocmai ele ne arată cât de puternici suntem. Și cât de mult contează să mergem înainte, chiar și prin zăpadă până la genunchi. Astăzi am înțeles că iarna...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Mulțumesc

Există momente în viață când cuvintele par să fie prea puține pentru a exprima recunoștința, dar azi voi încerca să pun în cuvinte o parte din ceea ce simt. Astăzi vreau să mulțumesc unui om care a fost mereu acolo pentru mine, indiferent de circumstanțe: prietenul meu. Nu sunt multe persoanele care pot înțelege cu adevărat durerea și bucuriile noastre, dar tu, prietenul meu, ai știut mereu să fii lângă mine, chiar și în cele mai dificile momente. Ai stat cu mine pe bordura străzii, în momentele în care lumea părea că se oprește în loc, ținându-mi companie. Cu o țigară în mână și fără judecăți, mi-ai ascultat poveștile, mi-ai permis să îmi plâng suferințele și, poate cel mai important, m-ai lăsat să fiu eu, fără să cer nimic în schimb. Uneori, nu trebuie să spui multe pentru a înțelege cu adevărat pe cineva. O privire, un zâmbet sau chiar un simplu gest pot înlocui o mie de cuvinte. Știu că nu am fost ușor de suportat mereu, dar tu ai avut răbdare, ai rămas acolo și ai ascultat. Mulțum...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Timp de calitate

Într-o dimineață liniștită de weekend, casa era scăldată într-o lumină blândă, ca mierea. Mama cu părul roșu se trezise prima. Își strânsese părul într-un coc dezordonat și pregătea ceaiul, când a auzit pași mici și grăbiți pe hol. — Mami, e weekend! a șoptit fetița, de parcă ar fi împărtășit un mare secret. Curând, cei doi copii erau deja plini de planuri. Fetița s-a așezat pe podea cu un caiet și a început să deseneze inimioare și povești inventate, în timp ce băiețelul încerca să ajungă la borcanul cu ciocolată, convins că weekendul trebuie să înceapă cu ceva dulce. Mama îi privea zâmbind. Nu se grăbea nicăieri. Weekendul era despre ei — despre râsete, despre încercări stângace și mici aventuri casnice. — Bine, a spus ea, prefăcându-se serioasă. Micul dejun special de weekend începe… cu ajutor de la bucătari! Copiii au izbucnit în chicote. Au amestecat, au gustat pe furiș și au făcut mai multă dezordine decât mâncare — dar nimănui nu-i păsa. După micul dejun, s-au...
Trimiteți un comentariu
Read more »

9luni

Timpul trece si nu reusesc sa ma adun sa scriu despre viata de mama, despre piticul meu mic. Astazi s-au implinit 9 luni de cand l-am cunoscut si l-am imbratisat prima data. S-au strans atatea sentimente frumoase chiar daca a existat perioada "pandemiei" in lume... o sa ii explic si lui cum a fost perioada asta de izolare voluntara. De maine, o sa iesim la plimbare. O sa ne recapatam activitatile si linistea. Vroiam sa povestesc despre toate momentele in care am fost dezamagita de mine ca nu sunt o mama buna, ca nu am facut suficiente pentru copilul meu.... dar... astazi ma simt realizata si cred ca am facut tot ce a tinut de mine. Nu ma compar cu alte persoane, nu fac intrecere cu nimeni... sunt doar mama copilului meu si atat. Iubesc sentimentul asta ... ador sa il tin de mana si sa il pup pe obrajii lui rotunzi. Perfectiunea mea... cel mai dulce preparat al meu!
Trimiteți un comentariu
Read more »

Despre trecut

Am ajuns să cred că nimic nu apare întâmplător în viața mea. Oamenii, întâmplările, chiar și despărțirile vin exact atunci când sunt pregătită să le înțeleg. Persoana potrivită la momentul potrivit nu este mereu cea care rămâne, ci cea care mă învață ceva esențial despre mine. Uneori vine ca o alinare, alteori ca o provocare, dar aproape niciodată ca o coincidență. Fiecare întâlnire, fiecare experiență m-a împins puțin mai sus. Nu a fost mereu o urcare lină. Au fost momente în care am simțit că urc pe stâncă, cu mâinile goale și genunchii tremurând. Dar tocmai acele momente m-au învățat să respir mai adânc, să privesc mai departe și să nu-mi fie frică de înălțimi. Culmile nu sunt doar despre reușite, ci despre claritatea pe care o capeți când privești înapoi și înțelegi drumul. Mă întreb uneori „ce-ar fi fost dacă”. Dacă aș fi spus ce simțeam. Dacă aș fi avut mai mult curaj. Dacă nu aș fi plecat sau dacă aș fi plecat mai devreme. Aceste gânduri nu mă mai sperie. Le privesc ca pe...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Ninge peste gânduri

Ninge ca și cum cerul ar vrea să învețe lumea să tacă. Fulgii cad moi peste lucruri și le rotunjesc marginile, le ascund oboseala, le îmbracă într-o frumusețe care nu e a lor — doar împrumutată. Sub alb, realitatea rămâne aceeași, dar pentru o clipă pare mai ușor de privit. Așa fac și eu cu unele adevăruri din mine. Las liniștea să se așeze peste ce doare, peste gânduri pe care nu vreau să le ating prea tare. Le acopăr cu zâmbete cuminți, cu explicații blânde, cu răbdare. Și pentru o vreme, totul pare în ordine. Ca un peisaj perfect după ninsoare — frumos, dar fragil la prima atingere. Și acolo, sub stratul acesta alb, e dorul meu de tine. Nu te-am pierdut dintr-odată. A fost mai degrabă o depărtare care a crescut în șoaptă. Mesaje care au devenit mai rare, momente care nu s-au mai potrivit, tăceri care au început să țină loc de prezență. Nimic dramatic — doar o distanță care s-a așezat între noi, strat peste strat, până când mi-am dat seama că te caut mai mult în amintiri decât în pre...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Sunt aici

Dragul meu, Îmi spui că mă iubești atunci când te întreb… și totuși uneori simt că vorbele tale nu găsesc drumul până la mine. Aș vrea să-mi arăți, nu doar să-mi răspunzi. Aș vrea să te văd privindu-mă cu adevărat, nu doar trecând pe lângă mine ca și cum lumea noastră ar putea exista fără atingeri, fără gesturi, fără certitudini. Te rog să mă vezi. Să mă simți.Să mă alegi. Uneori ai impresia că îmi este suficient să știu că ai ochi doar pentru mine… dar eu tânjesc după mai mult. Tânjesc după felul în care m-ai putea ține aproape, după gesturile care spun „te iubesc” fără să fie nevoie să le cer, după momentele în care îmi arăți că sunt a ta. Nu vreau doar cuvinte, iubirea mea. Vreau prezența ta, liniștea ta, atingerea ta, felul în care ai putea să-mi spui totul fără să rostești nimic. Eu sunt aici. Tu mă vezi?
Trimiteți un comentariu
Read more »

Calvar

"Ce tare iti bate inima" - e tot ce am putut sa spun. Nici nu mai stiu daca ma doare sau ma enerveaza situatia. In minte aud toate cuvintele, e o galagie greu de descris in cuvinte... vreau un strop de liniste; As pleca pe afara, sa ma plimb doar eu cu mine. Nu vreau sa iau cu mine balamucul acesta. Nu vreau sa dau dreptate nimanui. Nu ma gandesc la mine, ci la ceilalti. Cet este ca nu inteleg nimic, si ma doare tot.
Trimiteți un comentariu
Read more »

Sport

A trecut luna ianuarie, luna schimbarilor cum imi place sa cred. Mi-am propus sa fac mult sport , asta am si facut desi stiu ca puteam mai mult...dar macar inceputul suna promitator. Nu am slabit in kilograme mult, insa vizibil incep sa ma conturez; Sunt ca un copil entuziasmat de orice modificare.
Trimiteți un comentariu
Read more »