A venit...a venit VARA

De cateva zile soarele zambeste larg si isi arata puterea cu care a fost inzestrat.
Ne imbratiseaza pe toti cu bratele sale lungi si ne incalzeste... este inceputul unei iubiri excesive pe care soarele si-o manifesta.
Ma cuprinde o stare de apatie. Cand ma gandesc ca mai este putin pana la sesiune si nu am nici o tragere de inima sa invat... dar daca trebuie - o sa o fac si pe asta.
Mi-ar fi placut sa stau in aer liber si sa rasfoiesc materia pentru examene, dar glasul copiilor se aude pretutindeni si imi distrage usor atentia. Ma afund intre cei patru pereti ai dormitorului si imi impun sa invat.
Nu stiu de ce, dar mi se intampla adesea ca inainte de examene sa imi descopar o pasiune ascunsa pe care sa nu o pot duce la bun sfarsit din cauza lipsei de timp liber.
Dupa ce nebunia sesiunii dispare, apar alte si alte lucruri de facut si ceea ce imi doresm sa fac inainte dispare in neant.
Imi este dor sa ma joc... atat badminton cat si alte jocuri pe care le practicam in copilarie si pe care le-am uitat cu desavarsire.
Nu neg faptul ca mi-ar placea sa am o bicicleta cu care sa ies seara de seara, atunci cand soarele isi pregateste patul sa doarma...
Intr-o zi o sa duc la indeplinire aceste dorinte!

Astazi am avut parte de o mica plimbare pe care o asteptam de ceva vreme. Am fost sa fotografiez macii infloriti. Nu m-am putut abtine sa nu rup cateva flori pentru a le pune la presat... campul era frumos colorat de rosul macilor, albul musetelului si culoarea nedefinita a graului ce incepe sa se coaca.



Alte poze aici.