Picaturi cu ganduri

Vremea asta te indeamna sa lenevesti in toate modurile posibile.

Sa citesti o carte, revista sau un ziar. Sa "casti" ochii la porcariile de la televizor. Sa zapezi printre site-uri sau sa te relaxezi asa cum iti place.

Oricat de mult imi place ploaia, parca nu e vreme de plimbat fara umbrela.

Nu-mi vine sa stau in casa o zi intreaga ... poate ies pe afara sa fac cateva poze. E asa adorabila iarba uda, florile de papadie sunt pline de apa si cerul capata culori diverse.

Inca am o parte din stare de ieri. Imi doresc sa trec peste, dar parca toti factorii externi se intorc impotriva mea si nu vor decat sa ma afunde in aceasta stare de nestare.

Astept rezultatul "schimbarii"... imi este teama de tot ce urmeaza si din aceasta cauza pasesc cu atentie pe fiecare piatra ce apare in calea mea.

Consider ca aceste obstacole ce pica de nicaieri sunt doar inceputul dintr-o mare furtuna ce se v-a asterne intr-o zi neasteptata.

Imi pastrez calmitatea si incerc pe cat posibil sa nu vorbesc mai mult decat este necesar, dar oare cat este necesar?

Fiecare intelege limita in felul lui si poate ca asta este un criteriu pe care trebuie sa-l abordez cu mai multa atentie.

Imi lipsesc multe momente din viata... sentimente ce imi dau anumite convingeri si mi-as dori sa le redescopar in viitorul apropiat.

S-au acumulat multe ganduri nerostite, multe sentimente pe care nu le inteleg si cu toate astea ma abtin sa ma descarc... nu vreau sa mai plang.