Treceți la conținutul principal

'Mataniile' - Florence Barclay

O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de sex feminin).

Alaturi de ‘Dama cu Camelii’ a lui Al. Dumas Fils, ‘Mataniile’, scrisa de Florcene L. Barclay, sunt doua carti pe care le-as recomanda cu caldura oricarei firi sensibila si care inca mai crede in posibilitatea existentei iubirii fara margini, chiar si atunci cand sortii nu sunt favorabili.

Subiectul romanului se invarte in jurul Domnisoarei Ioana Champion, o femeie la treizeci ani, la inceputul romanului, “inchisa intr-un exterior realmente putin simpatic, dar adevarul era ca pana acum nu gasise inca nici un barbat care sa fi avut curiozitatea sa caute pe femeia perfecta, dincolo de acest exterior care poate era numai o masca” si Garth Dalmain, un tanar frumos si talentat, dorit de orice femeie. Chiar daca cei doi se cunosteau de ani buni, abia cand Garth o auzi pe Ioana cantant “Mataniile”, ajunge sa se indragosteasca de aceasta.

Apoi urmeaza o poveste de dragoste sau nu :D. De asta va las pe voi sa va convingeti singuri, insa un lucru vi-l pot spune, nu veti fi dezamagiti de aceasta carte, cum bine spune si citatul: “Singura scuza a fanteziei este faptul ca stie crea viata, mult mai frumoasa decat in realitate”.

Petrecutele ceasuri, cu tine suflet drag
Sunt pentru mine perle insirate in matanii,
Le picur cate una, incet cate una
Sirag de margele, mataniile mele

Pe ceas cate o perla, si-o ruga in fiecare
Sa linistesc pustiul in sufletu-mi cernit,
Le picur cate una, cand siragul s-a sfarsit
Se rastigneste crucea de aur si de ruga.

O, amintiri ce ardeti purificandu-mi drumul,
De zbuciumul ascuns, eu va sarut pe rand,
De fiecare boaba, matanii numarand
Si-nvat sa rastignesc, sarutul meu pe cruce.

(1898 - Ethelbert Nevin & Robert Cameron Rogers)

Comentarii

  1. Eu am o slabiciune pt. cartile in care sunt personaje ce au numele meu (Ioana), deci sigur o sa caut cartea si o s-o citesc. Mai ales daca zici ca e de dragoste :D

    RăspundețiȘtergere
  2. E destul de cunoscuta F. Barclay. Imi amintesc ca am citit "Castelana din Shenstone" (intr-o traducere de doi lei, din pacate), dar tot cam acelasi subiect, o dragoste aparent imposibila si alte alea :D
    Cred ca ti-ar placea "Rebecca" de Daphne du Maurier sau, ceva mai victorian, "Femeia in Alb" de Wilkie Collins (e pe locul doi in topul meu :) ).

    RăspundețiȘtergere
  3. Woai cat mi-a placut cartea <33
    Cred ca a fost una din putinele carti in care personajul feminin chiar a fost respectat pentru calitatile sale deosebite.
    Finalul mi-a parut atat de trist [n-o sa-l divulg fiindca nu vreau sa stric lectura multora], dar in acelasi timp suprem; cei doi au dovedit ca dragostea lor exista dincolo de orice bariera !!!
    Imi aduc aminte de un citat din ultimele pagini care mi-a placut enorm de mult: "Pe noi nu ne mai poate desparti nici lumina nici intunericul." <33

    RăspundețiȘtergere
  4. O carte frumoasa daca nu cumva chiar unica, cu o poveste de iubire unde poti admira cum se consolideaza o relatie prin raportarea la iubirea lui Dumnezeu! O recomand cu caldura!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu am terminat cartea, încă, dar atât cât am citit, pur şi simplu m-a fascinat. Este într-adevăr foarte emoţionantă şi perfectă pentru persoanele sensibile care cred în dragostea absolută.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cartea asta e cea mai frumoasa pe care am citit-o!!!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cartea asta mi-a placut cel mai mult dintre toate pe care le-am citit-_-

    RăspundețiȘtergere
  8. eu am citit de mai mute ori cartea ma regasesc in personaj pe vremea aceea nu se gasea am primit o de la mery numai pentru o zi am citi o pe nerasuflate mi a placut enorm de mult ca si cartea sotul meu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o carte de valoare ce exprima dragostea in cele mai profunde substraturi aproape ireale>am citit_o knd eram copil si o regasesc cu infrigurare la 44 de ani.visez cu ochii deskisi la zilele knd puteam avea o asemenea iubire>cititi_o si bucurati_va mintea si sufletul<

      Ștergere
  9. am citit-o de cel putin 5 ori.povestea e minunata

    RăspundețiȘtergere
  10. :) O carte superba, tipic scriitoarelor engleze ale secolului al - XIX - lea si inceputul secolului XX.
    Idei religioase suav impletite cu multa dragoste si natura britanica.
    Cu influiente à la Charlotte Bronte, Emily Bronte (Jane Eyre si La Rascruce de vanturi) si Daphne du Maurier (Golful Francezului si Rebbeca).
    Pe romaneste: un roman de dragoste cu nabadai ce pare imposibila.. cateodata chiar fiind.

    Lectura placuta!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Postări populare de pe acest blog

Iarna

 Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea. Drumul spre muncă a fost astăzi mai mult decât un simplu drum. A fost o aventură. Pași grei prin omăt, respirație aburindă, mâini înghețate și copii care pășeau curajoși prin nămeți, cu ochii mari și obrajii roșii. Am mers pe jos prin troiene, cu zăpada scârțâind sub pași, simțind cum fiecare pas cere un pic mai mult efort decât de obicei. Și totuși… ce priveliște! Copacii îmbrăcați în alb, liniștea aceea curată pe care doar iarna ți-o poate oferi, fulgii care încă mai dansau în aer. Era greu de dus în piept frigul, era greu ritmul, mai ales când timpul parcă alerga împotriva noastră. Dar era și o frumusețe care îți tăia respirația. Uneori viața ne pune în față drumuri mai anevoioase, dar tocmai ele ne arată cât de puternici suntem. Și cât de mult contează să mergem înainte, chiar și prin zăpadă până la genunchi. Astăzi am înțeles că iarna...

Mulțumesc

Există momente în viață când cuvintele par să fie prea puține pentru a exprima recunoștința, dar azi voi încerca să pun în cuvinte o parte din ceea ce simt. Astăzi vreau să mulțumesc unui om care a fost mereu acolo pentru mine, indiferent de circumstanțe: prietenul meu. Nu sunt multe persoanele care pot înțelege cu adevărat durerea și bucuriile noastre, dar tu, prietenul meu, ai știut mereu să fii lângă mine, chiar și în cele mai dificile momente. Ai stat cu mine pe bordura străzii, în momentele în care lumea părea că se oprește în loc, ținându-mi companie. Cu o țigară în mână și fără judecăți, mi-ai ascultat poveștile, mi-ai permis să îmi plâng suferințele și, poate cel mai important, m-ai lăsat să fiu eu, fără să cer nimic în schimb. Uneori, nu trebuie să spui multe pentru a înțelege cu adevărat pe cineva. O privire, un zâmbet sau chiar un simplu gest pot înlocui o mie de cuvinte. Știu că nu am fost ușor de suportat mereu, dar tu ai avut răbdare, ai rămas acolo și ai ascultat. Mulțum...

Timp de calitate

Într-o dimineață liniștită de weekend, casa era scăldată într-o lumină blândă, ca mierea. Mama cu părul roșu se trezise prima. Își strânsese părul într-un coc dezordonat și pregătea ceaiul, când a auzit pași mici și grăbiți pe hol. — Mami, e weekend! a șoptit fetița, de parcă ar fi împărtășit un mare secret. Curând, cei doi copii erau deja plini de planuri. Fetița s-a așezat pe podea cu un caiet și a început să deseneze inimioare și povești inventate, în timp ce băiețelul încerca să ajungă la borcanul cu ciocolată, convins că weekendul trebuie să înceapă cu ceva dulce. Mama îi privea zâmbind. Nu se grăbea nicăieri. Weekendul era despre ei — despre râsete, despre încercări stângace și mici aventuri casnice. — Bine, a spus ea, prefăcându-se serioasă. Micul dejun special de weekend începe… cu ajutor de la bucătari! Copiii au izbucnit în chicote. Au amestecat, au gustat pe furiș și au făcut mai multă dezordine decât mâncare — dar nimănui nu-i păsa. După micul dejun, s-au...

9luni

Timpul trece si nu reusesc sa ma adun sa scriu despre viata de mama, despre piticul meu mic. Astazi s-au implinit 9 luni de cand l-am cunoscut si l-am imbratisat prima data. S-au strans atatea sentimente frumoase chiar daca a existat perioada "pandemiei" in lume... o sa ii explic si lui cum a fost perioada asta de izolare voluntara. De maine, o sa iesim la plimbare. O sa ne recapatam activitatile si linistea. Vroiam sa povestesc despre toate momentele in care am fost dezamagita de mine ca nu sunt o mama buna, ca nu am facut suficiente pentru copilul meu.... dar... astazi ma simt realizata si cred ca am facut tot ce a tinut de mine. Nu ma compar cu alte persoane, nu fac intrecere cu nimeni... sunt doar mama copilului meu si atat. Iubesc sentimentul asta ... ador sa il tin de mana si sa il pup pe obrajii lui rotunzi. Perfectiunea mea... cel mai dulce preparat al meu!

Despre trecut

Am ajuns să cred că nimic nu apare întâmplător în viața mea. Oamenii, întâmplările, chiar și despărțirile vin exact atunci când sunt pregătită să le înțeleg. Persoana potrivită la momentul potrivit nu este mereu cea care rămâne, ci cea care mă învață ceva esențial despre mine. Uneori vine ca o alinare, alteori ca o provocare, dar aproape niciodată ca o coincidență. Fiecare întâlnire, fiecare experiență m-a împins puțin mai sus. Nu a fost mereu o urcare lină. Au fost momente în care am simțit că urc pe stâncă, cu mâinile goale și genunchii tremurând. Dar tocmai acele momente m-au învățat să respir mai adânc, să privesc mai departe și să nu-mi fie frică de înălțimi. Culmile nu sunt doar despre reușite, ci despre claritatea pe care o capeți când privești înapoi și înțelegi drumul. Mă întreb uneori „ce-ar fi fost dacă”. Dacă aș fi spus ce simțeam. Dacă aș fi avut mai mult curaj. Dacă nu aș fi plecat sau dacă aș fi plecat mai devreme. Aceste gânduri nu mă mai sperie. Le privesc ca pe...

Ninge peste gânduri

Ninge ca și cum cerul ar vrea să învețe lumea să tacă. Fulgii cad moi peste lucruri și le rotunjesc marginile, le ascund oboseala, le îmbracă într-o frumusețe care nu e a lor — doar împrumutată. Sub alb, realitatea rămâne aceeași, dar pentru o clipă pare mai ușor de privit. Așa fac și eu cu unele adevăruri din mine. Las liniștea să se așeze peste ce doare, peste gânduri pe care nu vreau să le ating prea tare. Le acopăr cu zâmbete cuminți, cu explicații blânde, cu răbdare. Și pentru o vreme, totul pare în ordine. Ca un peisaj perfect după ninsoare — frumos, dar fragil la prima atingere. Și acolo, sub stratul acesta alb, e dorul meu de tine. Nu te-am pierdut dintr-odată. A fost mai degrabă o depărtare care a crescut în șoaptă. Mesaje care au devenit mai rare, momente care nu s-au mai potrivit, tăceri care au început să țină loc de prezență. Nimic dramatic — doar o distanță care s-a așezat între noi, strat peste strat, până când mi-am dat seama că te caut mai mult în amintiri decât în pre...

Sunt aici

Dragul meu, Îmi spui că mă iubești atunci când te întreb… și totuși uneori simt că vorbele tale nu găsesc drumul până la mine. Aș vrea să-mi arăți, nu doar să-mi răspunzi. Aș vrea să te văd privindu-mă cu adevărat, nu doar trecând pe lângă mine ca și cum lumea noastră ar putea exista fără atingeri, fără gesturi, fără certitudini. Te rog să mă vezi. Să mă simți.Să mă alegi. Uneori ai impresia că îmi este suficient să știu că ai ochi doar pentru mine… dar eu tânjesc după mai mult. Tânjesc după felul în care m-ai putea ține aproape, după gesturile care spun „te iubesc” fără să fie nevoie să le cer, după momentele în care îmi arăți că sunt a ta. Nu vreau doar cuvinte, iubirea mea. Vreau prezența ta, liniștea ta, atingerea ta, felul în care ai putea să-mi spui totul fără să rostești nimic. Eu sunt aici. Tu mă vezi?

Calvar

"Ce tare iti bate inima" - e tot ce am putut sa spun. Nici nu mai stiu daca ma doare sau ma enerveaza situatia. In minte aud toate cuvintele, e o galagie greu de descris in cuvinte... vreau un strop de liniste; As pleca pe afara, sa ma plimb doar eu cu mine. Nu vreau sa iau cu mine balamucul acesta. Nu vreau sa dau dreptate nimanui. Nu ma gandesc la mine, ci la ceilalti. Cet este ca nu inteleg nimic, si ma doare tot.

Sport

A trecut luna ianuarie, luna schimbarilor cum imi place sa cred. Mi-am propus sa fac mult sport , asta am si facut desi stiu ca puteam mai mult...dar macar inceputul suna promitator. Nu am slabit in kilograme mult, insa vizibil incep sa ma conturez; Sunt ca un copil entuziasmat de orice modificare.

Sentimente

Iubesc si sunt iubita. Simt si ofer. Gandesc si primesc. Totul in jurul meu este pastelat si frumos conturat. Am ajuns acolo unde visam acum ceva vreme; Nu stiu daca insistentele mele rugaciuni au facut aceasta minune sau poate optimismul pe care l-am redescoperit dupa multe lacrimi varsate. Cert este ca sunt bine si situatia se imbunatateste. Inima mea este fericita si simt ca iubesc mai mult ca oricand. Am un loc de munca si timp pentru mine si pasiunile mele... nu puteam sa imi doresc nimic mai mult de atat. Zi de zi ii multumesc Celui de Sus pentru tot binele pe care mi-l face.