"Totu-i alb în jur cât vezi"

In fiecare anotimp iubirea capata o alta forma...imbraca o alta haina si reuseste intr-un mod aparte sa ne faca sa asteptam noua infatisare sau sa ne-o dorim pe cea veche.
Imi plac zilele insorite de primavara , caci la fiecare pas intalnesc o mireasma, un peisaj sau in cantec de pasari ori insecte ce reusesc intr-o clipa sa ma trimita cu gandul intr-o alta lume.
Unde este mirosul pregnant al primaverii? Dar amestecul inconfundabil de verde si rozul florilor ce se aseamana cu bomboanele fondante...unde sunt toate astea?
Aproape ca incep sa uit cum miroase parfumul proaspat al ierbii.
Dar, sa revin la realitate si sa privesc zapada care nu isi mai are rostul are rolul de a acoperi gropile si mizeria orasului.
Totul este plumburiu...albul ce ne inconjoara mi-ar fi placut sa fie al florilor de pomi si sa emane un parfum imbietor, o mireasma inconfundabila... Zapada pare ca a uitat drumul catre casa ei.

Astazi cred mai mult ca oricand ca vremea influenteaza starea omului;
Cand spun asta ma refer la disconfortul pe care il provoaca multe zile friguroase si urat colorate. Intreaga zi am avut o stare ciudata...am incercat sa fac ceva pentru a depasi acest moment, dar rezultatul s-a lasat asteptat.