In ultima perioada am facut multe lucruri ce mi-au ocupat timpul si mi-au acaparat dispozitia de a scrie cu usurinta cateva randuri despre prezentul meu.
Ma asez in fata tastaturii si ma gandesc ce anume ma macina, despre ce vreau sa vorbesc si cand ideea imi rasare in minte, ating tastatura, tastez cateva cuvinte si totul in mintea mea se preschimba intr-un mare gol. Nu mai pot sa vorbesc, nu mai sunt capabila sa gandesc limpede...nu vreau sa renunt la scris, chiar daca o fac adesea stangaci.
Am nevoie de privirea, imbratisarile si sarutarile lui ... fara EL incep sa ma simt un nimeni.
Nu mai stiu sa zambesc, nu am pentru ce sa fac asta daca EL nu este langa mine. Sunt dependenta. Acesta este inceputul sevrajului.
Anotimpul este plin de romante. Vremea schimbatoare, aduce cu ea multe stari melancolice.
Eu...ma simt precum o floare lovita de vant. Sunt prea mica pentru a face lumea sa se schimbe in sensul dorit de mine.
Accept realitatea si sper la un viitor mai bun.
Sunt secata de lacrimi. Cand sunt suparata inima imi bate tare si o simt cum ma inteapa ca o albina razbunatoare. De ce pe mine?
Ascult: Francis Lai - Theme from love story
Iti dau o doza cu mine sa o folosesti cand simti nevoia
RăspundețiȘtergere