Adesea timpul imi da batai de cap, poate ca nu sunt singura in situatia asta...dar pe mine ma macina uneori faptul ca trece invers proportional de cum imi doresc. Acum as vrea sa treaca repede, sa vina ziua de duminica...sa stau in parc, sa privesc norii si sa ma tina EL de mana, sa ii povestesc ce frumos ar fi sa traim pe norisorii pufosi si sa ma faca sa rad.
Dar timpul trece lent astazi...
Da, apucam ne facem planuri marete, traim clipe intens si uitam ca si noi suntem trecatori ca si clipa.
Incercam sa pastram si sa traim multe momente placute, "sa traim bine"...dar uneori uitam ca trebuie sa lasam o urma din noi, o amintire, ceva..orice...ceva ce ar putea sa aminteasca de trecerea noastra fugitiva pe Pamant.
Desi se spune ca nu luam nimic din lumea aceasta pe "cealalta lume", mai sunt si cazuri in care luam inima cuiva si sufletul.Timpul este neiertator.
Nu uitam sa vrem mai mult si sa ne dorim din ce in ce mai multe lucruri ce par a fi imposibile pentru capacitatile noastre...dar oare multumim pentru ceea ce aveam clipa de clipa, zi de zi?
Vor reveni oare clipele trecute vreodata inapoi in viata noastra?
Exista oare "filmul vietii"? Acel film despre care se tot aud povesti peste povesti... povestea vietii noastre ce ruleaza in timp ce asteptam sa ni se deschida poarta catre o noua lume...
nu stiu cat de multe as fura eu timpului daca as pleca de aici,insa stiu ca el mi-ar fura tot ce am si n-am daca mi l-ar lua pe el.
RăspundețiȘtergeresparge un ceas...poate alungi timpul
RăspundețiȘtergere"timpul trece invers proportional de cum imi doresc."
RăspundețiȘtergereAtit de adevarat. Nu putem controla viteza lui, iar el parca s-ar juca cu noi. Suntem niste marionete cu care timpul se joaca cu placere. :)